APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA MONEDEI Oleg STRATULAT prof.univ. dr. Oleg STRATULAT prof.univ. dr.

SUBIECTE 1. Abordări doctrinare privind originea banilor. 2. Necesitatea şi apariţia banilor. 3. Evoluţia monedei. 4. Banii în arealul românesc.

BIBLIOGRAFIE 1. Basno C., Dardac N., Floricel C. Monedă. Credit. Bănci, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., – 374 p. 2. Bran, Paul. Mecanismul monetar. - Chişinău: Ştiinţa, –P Berdilă-Cîrlan, Ana. Oboroc Iurie. Monedă şi credit: (scheme, st. de caz, teste). – Ch.: Evrica, –P Kiriţescu, Costin. Dobrescu, Emilian. Moneda – mica enciclopedie. –Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, –P ; P Manolescu Gh. Monedă şi credit. -Bucureşti: Editura Fundaţiei "România de Mâine", p. 6. Monedă şi credit / Turliuc V., Boariu A., Stoica O. - Bucureşti: Editura Economică, Bucureşti, p. 7. Деньги. Кредит. Банки: Учебник для вузов / Е.Ф.Жуков, Л.М.Макимова, А.В. Печников и др.; Под ред. академ. РАЕН Е.Ф.Жукова. -2.е изд., перераб. и доп. –М.: ЮНИТИ-ДАНА, C Финансы. Денежное обращение. Кредит. / Под ред. Поляка Г. Б. - 2-e изд. - Москва: ЮНИТИ-ДАНА, – C Stratulat, Oleg; Stratulat, Olga. The appereance of monetary circulation on the territory of Moldova and its role // Simposia Professorum: materialele sesiunii şt. din 8-9 octombrie 2004/ Univ. Liberă Int. Din Moldova. –Ch.: ULIM; –P. 140 – 142.

1. ABORDĂRI DOCTRINARE PRIVIND ORIGINEA BANILOR în literatura economică se discută în principal două teorii a provenienţei banilor: raţionalistă şi evoluţionistă.

DICTRINE PRIVIND PROVENIENŢA MONEDEI

TEORIA RAŢIONALISTĂ este expusă pentru prima oară în lucrarea lui Aristotel Etica Nicomah şi explică provenienţa banilor ca rezultat al unui acord între oameni, care s-au convins că pentru înlesnirea transferării valorii în procesul de circulaţie al acesteia sunt necesare instrumente speciale.

TEORIA RAŢIONALISTĂ ÎN PREZENT Opinia subiectiv-psihologică referitor la provenenţa banilor persistă până în present în lucrările multor economişti contemporani. Paul Samuielson defineşte banii ca o convenţionalitate socială artificială. Jonn Kennet Galbreith socoate că fixarea funcţiilor banilor după metalele nobile sau altele obiecte este rezultatul unui accord dintre oameni.

TEORIA EVOLUŢIONISTĂ Teoria evoluionistă este conturată pentru prima oară în lucrările lui Adam Smith şi David Ricardo în sec. al XIX-lea, cel mai reprezentant exponent al ei a fost economistul german Karl Marx şi explică că provenienţa banilor este rezultatul unui proces evolutiv care indiferent de voinţa oamenilor a condus la separarea unor obiecte din masa totală a bunurilor (mărfurilor) şi ocuparea unui loc deosebit în circulaţia valorii.

TEORIA EVOLUŢIONISTĂ ÎN PREZENT Descoperirile istorice ulterioare au extins esenţial aria cunoştinţelor despre bani. Nu s-a găsit nici un document istoric sau arheologic în calitate de argument că banii s-au născut în urma unei înţelegeri. Toată istoria apariţiei şi funcţionării banilor este, în esenţă, evoluţia lor de la concret la abstract şi serveşte drept confirmare a teoriei evoluţioniste a provenenţei banilor.

2. NECESITATEA ŞI APARIŢIA MONEDEI Banul este un fenomen obiectiv, generat de nevoile reale ale oamenilor pentru înlesnirea şi echivalarea schimbului de bunuri.

NECESITATEA MONEDEI

CIRCUMSTANŢELE CARE AU DETERMINAT APARIŢIA MONEDEI Apariţia proprietăţii private şi a proprietarilor ce produceau marfă. Trecerea de la economia naturală la economia de producere şi schimb a mărfurilor.

APARIŢIA MONEDEI

3. EVOLUŢIA MONEDEI Istoria multimilenară a fenomenului monetar reprezintă, în esenţă, evoluţia conţinutului şi formei monedei. Transformările de formă şi de fond a banului ilustrează evoluţia banului ca o succesiune de epoci, în decursul fiecăreia din ele acesta fiind inedit ca materie şi insolit ca siluetă.

EVOLUŢIA ETALONULUI MONETAR ŞI FORMELOR MONEDEI

TRANSFORMĂRILE DE FOND A MONEDEI EPOCA BANULUI MARFĂ – demarează odată cu ivirea schimburilor economice; EPOCA MONEDEI DE AUR este lungă şi interesantă. EPOCA BANILOR SEMN începe odată cu separarea celor două laturi ale banului şi care s-a extins până în zilele noastre.

EPOCA BANULU I MARFĂ Semnificaţia acestei epoci în istoria banilor constă în observarea fenomenului valoare, încercarea de măsurare şi inventarea instrumentului de transferare a acesteia. Evoluţia banului demarează odată cu apariţia lui şi în decursul acesteia au loc un şir de mutaţii conceptuale şi tehnice cu referinţă la valoare şi schimb.

FORMELE VALORII Schimbul este limitat din cauza nivelului scăzut al producerii; Este necesar să coincidă interesele participanţilor la schimb. Forma simplă a valorii În procesul de schimb, marfa adusă la piaă se schimba pe mai multe mărfuri aflate aici, evideniind astfel valoarea sa; Schimbul avea loc când coincideau interesele nemijlocit a vânzătorului i a cumpărătorului. Forma dezvoltată a valorii Odată cu dezvoltarea schimbului, o marfă, comparativ cu altele, începe să apară mai frecvent pe piaţă, având rolul de intermediar. În procesul de schimb mărfurile aduse la piaă se schimbă pe marfa - intermediar, care exprimă valoarea celorlalte; Forma generală a valorii Banul propriu-zis se încetăţeneşte definitiv ca instrument de intermediere a schimbului i de măsurare a valorii Forma bani a valorii

FORMA BANILOR ÎN EPOCA BANULUI MARFĂ Istoria ne furnizează diverse exemple de folosire în funcţie de mediator în operaţiunile de schimb a celor mai diferite obiecte în forma substanţial- materială a acestora: - blănuri; - peşte; - vite; - pietre de moară; - bolovani; - scoici etc.

EPOCA MONEDEI DE AUR Inventarea monedei este considerată de istoria economiei o invenţie tot aşa de mare ca şi invenţia scrisului. Celebrul economist român Victor Slăvescu scria că moneda este tot atât de necesară schimbului de bunuri şi servicii economice, pe cât este de necesar graiul pentru înţelegerea oamenilor între ei.

METALELE NOBILE ÎN ROL DE MONEDĂ Dezvoltarea meşteşugurilor, şi în particular obţinerea şi prelucrarea metalelor (iniţial acestea au fost arama, fierul sau diferite aliaje, cum ar fi bronza), a condus la fixarea rolului de mediator în schimburi după lingourile de metal. Pe măsura creşterii bogăţiei sociale rolul echivalentului general s-a fixat de metalele nobile - argint şi aur. Ele, datorită unui şir de însuşiri cum ar fi omogenitatea, divizibilitatea, duritatea în timp, şi unor particularităţi speciale - raritate, transportabilitate, valoare înaltă a unor volume neînsemnate, dar şi altor atribute utile, au fost sortite să exercite rolul de metale monetare o perioadă de aproape trei milenii din istoria omenirii.

APARIŢIA MONEDEI PROPRIU-ZISE Primele monede pot fi considerate cele bătute sporadic în sec. al XI-lea î. Hr. În China, circulau monezi metalice în sec. X înainte de naşterea lui Cristos. Herodot ne informează că prima monedă bătută din metal în Europa ar data din secolele VII sau VI î. Hr., locul ei de origine fiind Lydia. Dacă ar fi să îl credem pe lexicograful Pollux, regele Gyges al Lydiei, autorul prezumat al acestei monezi, n-ar avut alt merit decât că şi-a pus pecetea pe bucăţi ovoidale de electrum, aliaj de aur şi argint. Adevăratul părinte al monezii metalice ar fi fost Phidon, regele din Argos, care a trăit înaintea lui Gyges, de vreme ce a prezidat Jocurile Olimpice în anul 748 înainte de naşterea lui Cristos. Această presupunere este confirmată de alte izvoare, ca de pildă de Cronica din Paros.

MONEDĂ DIN LIDIA

STATER DE ARGINT DIN AEGINA

APUNEREA BANULUI MARFĂ Separarea celor două laturi ale banului – banul- marfă şi banul-semn – a fost punctul în care forma monedei s-a detaşat de conţinutul ei valoric (etalonul monetar), fiecare din acestea având în continuare evoluţie separată. Banul-marfă a fost scos pentru totdeauna din circuitul monetar. De acum înainte va circula numai banul-semn. Acesta, pierzând valoarea intrinsecă şi devenind reprezentant al valorii, obţine caracter de credit.

EPOCA BANILOR SEMN Odată cu separarea celor două laturi ale banului începe o nouă fază în evoluţia formei banului, pe care o vom intitula epoca banilor semn, perioadă care s-a extins până în zilele noastre.

FORMELE BANILOR DIN EPOCA MONEDEI SEMN În epoca monedei-semn banii îmbracă forma banilor de hârtie, banilor de cont, instrumentelor pieţei monetare: cambia; biletul la ordin; cecul;

BANII DE HÂRTIE Odată cu dezvoltarea schimbului nevoile de ban-marfă, respectiv de metale preţioase cresc, în timp ce producerea lor rămâne limitată. Apare un dezechilibru între cererea şi oferta de metale. Odată cu dezvoltarea schimbului nevoile de ban-marfă, respectiv de metale preţioase cresc, în timp ce producerea lor rămâne limitată. Apare un dezechilibru între cererea şi oferta de metale.

FACTORII CARE AU DETERMINAT APARIŢIA BANILOR DE HÂRTIE ştergerea naturală a monedelor în procesul de circulaţie; stricarea ilegală a pieselor monetare din metal nobil de către falsificatori; stricarea conştientă a monedei metalice de autorităţile publice: micşorarea conţinutului metalic al monedei cu scopul obţinerii venitului suplimentar în visterie; confecţionarea substituenţilor banilor pe suport ieftin; emisiunea de către visterie a banilor cu curs impus artificial etc.

DATĂRI PRIVIND APARIŢIA BANILOR DE HÂRTIE pentru punerea în circulaţie a banilor de hârtie statul a parcurs o lungă cale de la apariţia primelor monede (China sec. al Xl-lea î. Hr.) şi organizarea primului sistem monetar naţional (Lidia sec. al VI - lea î.Hr.) până la primii bani de hârtie (China, sec. al XII-lea d.Hr.); emiterea monedei de hârtie în Imperiul Britanic demarează în a. 1690, iar din 1697 emisiunea bancnotelor este monopolizată de Banca Angliei. în Rusia banii de hârtie (asignaţii) au fost puşi în circulaţie în a în timpul domniei Ecaterinei a II-a.

PRIMII BANI DE HÂRTIE DIN CHINA

PRIMII BANI DE HÂRTIE DIN RUSIA (ASIGNAŢIILE) EMIŞI DE ECATERINA II

BANII DE CONT Reprezintă disponibilităţile aflate în conturile bancare devin operabili, totodată sa sesizat nu numai existenţa lor, dar şi comoditatea, rapiditatea şi avantajele transferurilor între conturi. În prezent banii de cont reprezintă principala componentă a masei monetare în circulaţie.

INSTRUMENTELE PIEŢEI MONETARE Naşterea instrumentelor de plată provine dintr-o veche practică comercială de achitare a plăţilor printr- un efect de comerţ, care în a doua jumătate a secolului al XII-lea în Europa Occidentală ia amploare. Marii negustori, pentru efectuarea plăţilor, tot mai frecvent apelau la scrisorile de schimb. Mai târziu, în secolul al XVII-lea au fost create noi instrumente – tratele comerciale. Scrisoarea de schimb şi tratele comerciale nu au valoare intrinsecă şi reprezintă un angajament al celui ce le emite de a plăti la o anumită dată o anumită sumă.

TIPURILE INSTRUMENTELOR PIEŢEI MONETARE Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plată folosit în activitatea comercială internă şi internaţională, care sub diverse forme şi cu unele modificări funcţionale se foloseşte şi astăzi. Din punct de vedere istoric, cambia a apărut în China prin anii 500 – 600, apoi s-a extins în Italia. Comerţul dintre Extremul Orient şi Europa era mijlocit de arabi şi italieni şi cambiile au devenit un instrument de plată internaţional pentru comercianţi. Cambia reprezintă un titlu negociabil care face dovada existenţei unei creanţe într-o sumă concretă şi plătibilă imediat sau pe termen scurt, de regulă, până la 90 zile. Biletul la ordin este o forma mai simpla a cambiei care reflecta relaţiile numai dintre doi parteneri - beneficiar şi plătitor. Emitentul biletului la ordin este plătitorul care se angajează ferm să plătească la scadenţă suma înscrisă pe document. Cecul este un înscris prin care o persoană dă ordin unei bănci, la care are fonduri, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane.

EVOLUŢIA ETALONULUI MONETAR Cu toate că evoluţia etalonului monetar nu a mers în pas cu evoluţia formei monedei, acesta a suportat transformări esenţiale.

ETALONUL MONETAR SUBSTANIAL – MATERIAL În epoca banilor-marfă, când acetia îmbrăcau forma substanial – materială a obiectelor care evoluau în funcie de bani, valoarea monedei era identică cu valoarea obiectului respectiv. Etalonul monetar în perioada descrisă avea valoare determinată de importana i semnificaia bunului folosit în intermedierea schimbului, de substana materială a acestuia.

ETALONUL MONETAR AUR-MONEDĂ s-a instituit odată cu apariţia monedei propriu- zise, denotă că piesă confecţionată din aur, se păstrează pentru o anumită perioadă şi după îmbrăcarea de către monedă a formei banilor de hârtie şi a banilor de cont.

ETALONUL MONETAR AUR-LINGOU După intrarea în circulaţia largă a banilor de hârtie şi banilor de cont şi consolidarea tendinţei de declin a cererii de monedă de aur, s-a observat inutilitatea baterii monedei de aur în proporţii mari. Acum a devenit suficientă stabilirea conţinutului de aur în unităţi de greutate pentru o unitate monetară, iar aurul să fie păstrat în lingouri în rezervele băncii emitente. Aşa are loc o transformare a conţinutului valoric a monedei, care de acum în colo devine etalon monetar aur-lingou. În aşa mod, etalonul monetar materializat în aur, rămas în depozitul băncii, îşi îndeplineşte funcţia de măsurător al valorii fără a fi prezent nemijlocit la această operaţiune.

ETALONUL MONETAR AUR-DEVIZE În funcţie de garant valoric, de rând cu aurul depozitat în bancă, au fost admise şi alte active: efecte comerciale publice, creanţe asupra producţiei aflate pe piaţă, efecte bancare etc. În aşa mod, echilibrul dintre banii-semn şi banii-marfă, datorită modificării esenţiale a conţinutului substanţial- material al etalonului monetar, a fost menţinut. În aceste împrejurări se instituie sistemul monetar bazat pe etalonul monetar aur-devize. Acest mecanism a funcţionat suficient de lung timp şi destul de eficient, aurul servind convertibilitatea banilor de hârtie şi de cont şi exercitând funcţia de măsură a valorii.

ETALONUL PUTERE DE CUMPĂRARE masa de bani-semn în formă de bani de hârtie şi de cont aflată în circulaţie pe pieţele naţionale şi internaţionale îşi găseşte expresie valorică în ansamblul de bunuri cotate pe aceste pieţe. Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare exprimă volumul de mărfuri şi servicii care pot fi achiziţionate cu această unitate într-o perioadă şi pe o arie geografică determinată,comparativ cu o altă perioadă luată ca bază de comparaţie.

4. BANII ÎN AREALUL ROMÂNESC Primele monede autohtone în spaţiul românesc au fost drahmele de argint, bătute de oraşul pontic Histria în sec. X-IV î. Hr. Vladislav I în 1369 a bătut cea dintâi monedă românească de argint, cu legenda în limba latină. Prima monedă în Moldova - groşul, a fost bătută pe timpul domniei lui Petru Muşatin (a.a ) în a. a În Transilvania prima monedă a fost bătută în timpul lui Ioan Zapolya (a.a ).

MONEDE EMISE ÎN HISTRIA

STATER – THRACIA

DENARI - IMPERIUL ROMAN ALE ÎMPĂRAŢILOR TRAIAN ŞI HADRIAN

MONEDE ROMÂNEŞTI DIN TIMPUL DOMNIEI LUI VLADISLAV I VLAICU Cele mai vechi monede româneşti datează din timpul domniei lui Vladislav I Vlaicu (1364-cca 1377). Sistemul monetar introdus de acesta în jurul anului 1365 cuprindea trei valori: ducaţi, cu o greutate medie de 1,05 grame, dinari (0,70 grame = 2/3 ducat) şi bani (0,35 grame = 1/2 dinar = 1/3 ducat). Primele monede ale Ţării Româneşti prezintă pe avers, de regulă, un scut despicat, având în primul câmp opt fascii, iar pe revers un coif închis, surmontat de o acvilă conturată, cu cruce în cioc.

DUCAT EMIS ÎN VREMEA LUI VLAICU VODĂ ÎN MUNTENIA

½ GROŞI

AŞPRI TURCEŞTI

MONEDE EMISE PE TIMPUL DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL MARE

CONTINUARE

TALER-LEU

I ÎN FINAL SUCCES!!!