DERATIZAREA

Un sistem de măsuri de luptă cu rozătoarele, purtători de agenţi infecţioşi (parazitari) ce prezintă pericol epidemiologic deasemeni care provoacă daune materiale şi economice şi disconfort populaţiei

Măsurile de combatere a rozătoarelor Profilactică De nimicire

Deartizarea Urbană Rurală De cîmp

ROZATOARELE CA REZERVOR DE INFECTIE: Pesta Tularemia Iersinioze Leptospiroza Febra Q Sodocu Antrax

Rozătoarele de însemnătate epidemiologică şi economică Sinantrope – Şobolanul sur (de casă) Rattus Norvegicus – Şobolanul negru (de acoperiş) Rattus Rattus – Şoarecele de casă Mus Musculus Semisinantrope – Şobolanul de apă (Arvicola terrestris) – Şoarecele decîmp (Microtus arvalis) – Şobolanul brun Rozătoare sălbatice – Ţistarul (citellus pygmeus) – Hîrciogul – Popîndăul

Focarele epidemice în care se petrec măsuri de deratizare Pesta (ciuma) odată cu dezinfecţia terminală Tularemia Leptospiroza Iersinioza Salmoneloza şi alte infecţii dacă sunt recomandări epidemiologice

Specificul măsurilor de deratizare în localităţi Deratizarea sistematică Aplicarea permanentă a măsurilor de prevenire (planificarea, construcţia, etc) Efectuarea măsurilor de deratizare permanentă la cîmpurile de compostare, depozitarea deşeurilor Organizarea unui sistem de măsuri specifice (paşaportizare, caiet sarcini, program analitic) la obiectivele de însemnătate epidemiologică, etc.

Obiective de însemnătate epidemiologică Obiectivele industriei alimentare Obiectivele de alimentaţie publică Instituţii preşcolare, şcolare Instituţii curativ-profilactice

Măsuri de deratizare în cîmp Control asupra rozătoarelor sălbatice, potenţial purtători de agenţi patogeni Aplicarea măsurilor de deratizare la lichidarea focarelor naturale Deratizarea se efectuează în spaţii deschise Deratizarea ocupă arealuri întinse şi raportul rodenticidelor se face la nu 1m2 dar la 1ha Frecvenţa şi controlul deratizării depinde de localităţi

Factorii care condiţionează selectarea masurilor de deratizare Specificul obiectivului Gradul de infestare cu rozătoare Coeficientul de complexitate Amplasarea obiectivului

Metodele de deratizare Mecanice Fizice Chimice Biologice

Metodele mecanice Căpcăni mecanice Staţii de prindere Căpcăni lipicioase (ecologice)

Metode fizice Instalaţii ultrasonore Sistem de barieră electrică

Metode chimice Distrugerea rozătoarelor cu ajutorul substanţelor chimice toxice, care se numesc rodenticide (raticide).

Forme preparative de raticide Momeli toxice – Suport grîu – Suport cereale tocate – Brichete cerate (parafinate) – Brichete moi – Granule Pulbere, praf toxic Substanţe volatile (gaz toxic) Soluţii toxice, atractante Gel Pastă

Clasificarea raticidelor Cumulative Acţiune toxică spontană

Raticide cumulative Anticoagulanţi generaţia I – Zoocumarin – Defenacin – Tetrafenecin – Etilfenecin Anticoagulanţi generaţia II – Bromadialon – Brodifacum – Definacum – Chlorafacinom – Flocumafen

Raticide cu acţiune toxică spontană Fosfura de zinc Tiosemicarbazid Indanfluid Ftoracetamid

Criterii de selectare a raticidelor Substanţa activă Stabilitatea în mediul extern Biodegradabil DL 50 (doza totală minimă) să fie cît mai mică Să nu creeze rezistenţă Să fie cumulativ Timpul de apariţie a efectului toxic

Metoda biologică Utilizarea microorganismelor patogene pentru rozătoare (bacterii, virusuri, ciuperci, helminţi) Utilizarea animalelor, păsărilor

Criterii de eficacitate a măsurilor de deratizare Numarul obiectivelor sanate de rozătoare din totalul celor planificate şi supuse deratizării Cantitativ numărul de rozătoare vii rămase după deratizare

Metodele de apreciere Cantitatea de momeli atinse sau întrebuinţată de rozătoare Cantitatea de rozătoare prinse într-un areal, într-un interval de timp