Caracteristica generală a parazitozelor. Epidemiologia şi profilaxia geohelmintiazelor, biohelmintiazelor şi helminteazelor de contact

Caracteristica generală a parazitozelor

Agenţii patogeni ai parazitozelor mai frecvent înregistrate au o structură multicelulară – boli contagioase invazive sau infestante

Agenţii patogeni a parazitozelor au diferite forme de existenţă (forme vegetative, chisturi, ouă, lavre etc.) şi/sau cicluri complexe de dezvoltare

Unele parazitoze se răspîndesc prin intermediul vectorilor (extoparaziţilor hematofagi) în organismul cărora agentul patogen se multiplică sau realizează un stadiu al ciclului de dezvoltare

Sunt caracteristice diferite categorii de surse de agenţi patogeni

Particularităţile unor parazitoze Denumirea formei nozologice Forme de existenţă a agentului patogen. Ciclul de dezvoltare Sursa de agenţi patogeni Mecanismul, factorii de transmitere AmibiazaVegetativă (magna, minuta), chist Omul bolnav şi purtător de chisturi Fecalo-oral Lamblioza (Giardioza) Vegetativă, chistOmul bolnav şi purtător de chisturi Fecalo-oral MalariaCiclu de dezvoltare în 2 gazde, cu mai multe stadii Omul bolnav şi purtător de paraziţi Transmisiv prin vectori ScabiaCiclu de dezvoltare complex. Ou larvă imago Omul bolnav De contact Leismanioza cutanată urbană Ciclu de dezvoltare în 2 gazde Omul bolnavTransmisiv prin vectori

Helmintiazele sunt maladii provocate de viermi paraziţi numiţi helminţi

Realizarea ciclului de dezvoltare cu mai multe stadii consecutive Diferite cerinţe ecologice la diferite stadii de dezvoltare Înmulţire sexuală Durata lungă de viaţă Capacitatea foarte înaltă de adaptare la condiţiile gazdei Durata lungă a realizării ciclului deplin de dezvoltare Particularităţile biologice ale helminţilor

Sensibilizarea organismului Intoxicaţia organismului cu produsele oxidării anaerobe Acţiune mecanică (compresiune) asupra organului afectat Inhibiţia funcţiei sistemului imun Afectarea proceselor metabolice Acţiune cancerogenă Particularităţile acţiunii patologice a helminţilor asupra organismului uman

Particularităţi generale ale helmintiazelor Helminţii paraziţi fac parte din 3 clase: Trematoda, Cestoidea şi Nematoda Organismul uman poate fi afectat de peste 250 specii de helminţi, inclusiv 40 specii sunt paraziţi înregistraţi mai frecvent Au o răspîndire vastă, în special în zonele cu climă tropicală şi subtropicală Indicele principal care caracterizează răspîndirea helmintiazelor este rata infestării (morbiditatea)

Particularităţile epidemiologice ale helmintiazelor: -Lipsa contagiozităţii de regulă; -Răspîndirea mai intensivă în anumite zone geografice (cu factori biotici şi abiotici); -Dependenţa răspîndirii de condiţiile de trai, nivelul culturii sanitare (oxiuraza, ascaridoza); -Răspîndirea neuniformă în diferite grupuri de vîrstă; -Manifestări clinico-epidemiologice dependente

Răspîndirea helmintiazelor în Republica Moldova în anii Forma nozologică Cazuri 0 / 0000 Cazuri 0 / 0000 Cazuri 0 / 0000 Cazuri 0 / 0000 Ascaridoza Trichiuriaza Oxiuriaza Echinococoza Himenolepidoza ,6 7,0 742,8 2,6 3, ,8 4,8 667,3 4,6 2, ,5 4,2 628,8 3,6 3, ,8 3,9 606,1 2,7 3,4

Clasificarea epidemiologică a helmintiazelor (principii) Clasificarea bazată pe particularităţile realizării ciclului biologic al helmintelui Clasificarea bazată pe sursă de invazie Clasificarea bazată pe mecanismul şi calea de transmitere

Geihelmintiaze Ascaridoza Trichiuriaza Anchilostomoza Strongiloidoza Helmintiaze de contact Oxiuraza Himenolepidoza Biohelmintiaze Echinococoza Teniarincoza Teniaza Trichinoza Opistorcoza Schistosomiaza - intestinală -urogenitală Difilobotrioza Clasificarea epidemiologică a helmintiazelor

Clasificarea epidemiologică a helminteazelor -Antroponoze: ascaridoza, trichiuriaza, oxiuriaza, himenolepidoza, teniaza, teniarincoza, difilobotrioza -Zooantroponoze Animalele domestice: opistorcoza, echinococoza (cîinii, pisicele) Animalele sălbatice (helmintiaze cu focalitate naturală): trichinoza (urşii, mistreţii, lupii, vulpile), echinococoza (lupii, vulpile)

Clasificarea epidemiologică a helmintiazelor -Cu mecanism de transmitere fecalo-oral: ascaridoza, trichiuriaza, oxiuraza, himenolepidoza -Calea alimentară: trichinoza, teniarincoza, teniaza, opistorcoza, difilobotrioza -Cu mecanism transmisiv: filariozele (oncocercoza, vuchererioza) – vectori ţânţarii Anopheles, Culex, Aedes -Calea de contact: schistosomiazele

Receptivitatea – este determinată de vîrstă, factorii de rezistenţă nespecifică şi nivelul imunităţii Imunitatea contribuie la: -Reducerea receptivităţii organismului la molipsirea repetată; -Încetinirea dezvoltării parazitului; -Reducerea duratei vieţii parazitului; -Producerea unui număr redus de ouă, larve

Ascaridoza Helmintiază foarte răspîndită (>1,3 miliarde persoane) practic în toate zonele climaterice cu excepţia raioanelor cu îngheţ veşnic, de munte şi pustiuri – maladie cronică cu alergizarea organismului, disfuncţie intestinală, sindrom asteno- vegetativ, eozinofilie

Sursa de invazie – omul infestat. Localizarea – intestinul subţire, durata vieţii 6-18 luni

Ouăle de ascaride pot supravieţui în mediul ambiant ani de zile, la uscăciune se inactivează repede, sunt rezistente la temperaturi joase (-25ºC) – pînă la 20 de zile, în apă – 1-2 ani. Au o rezistenţă redusă la temperaturi înalte – la +37ºC) se opreşte dezvoltarea, sensibile la dezinfectanţi

De la înghiţirea ouălor invazie pînă la eliminarea ouălor cu fecalele trec 2-3 luni (perioada epidemiologică de incubaţie)

Mecanismul de transmitere – fecalo- oral factori de transmitere: legume, pomuşoare contaminate cu ouă invazive din solul fertilizat cu materii fecale, mîinele contaminate, obiectivele de uz casnic, produsele alimentare, muştele

Manifestarea procesului epidemic Răspîndirea ascaridozei este determinată de nivelul morbidităţii (intensitatea infestării populaţiei) şi gradul de contaminare a mediului ambiant (solului, apei)

Grupele populaţiei cu risc sporit de infestare -copiii din grupele de vîrstă 3-9 ani; -populaţia din sectorul rural (unde se formează focare active); -riscul de infestare mai înalt este vara – toamna; -răspîndirea teritorială corelează cu prezenţa condiţiilor ecologice optimale pentru dezvoltarea ouălor şi gradul de amenajare a teritoriului localităţilor

Particularităţile răspîndirii în Republica Moldova Cel mai înalt nivel al incidenţei se înregistrează stabil în zona de centru (raioanele Călăraşi, Criuleni, Ialoveni, Ungheni, Orhei) – 415 – 779 º/ oooo Cel mai redus nivel în zona de nord (raioanele Donduşeni, Edineţ, Glodeni, Ocniţa, Rîşcani) – º /oooo

Măsurile de combatere şi profilaxie - dezinfecţia fecaliilor persoanelor infectate; -protecţia mediului ambiant contaminarea cu ouă de helminţi (dezinfectarea apelor reziduale); -protecţia surselor de apă potabilă în localităţile rurale; -amenajarea localităţilor; -combaterea muştelor; -respectarea igienei personale; -folosirea ca hrană a legumelor, fructelor, pomuşoarelor spălate; -educaţia sanitară; -în localităţile cu un nivel înalt de incidenţă (20-25%) dehelmintizarea populaţiei cu preparate antihelmintice (decaris, pirantel, vermox) cu evaluarea rezultatelor

Supravegherea epidemiologică Supravegherea de rutină - colectarea datelor despre cazurile de ascaridoză, analiza şi elaborarea informaţiei pentru acţiune (timp, loc, persoană) Supravegherea activă: a)examinarea de laborator (coprocultură) a grupelor cu risc epidemiologic sporit de molipsire – copii în instituţiile preşcolare şi clasele începătoare ale şcolii, personalul obiectivelor comunale, alimentare, instituţiilor pentru copii. Examinarea bolnavilor spitalizaţi etc. b)Investigaţiile de laborator sanitaro-helmintologice a solului, apei

Oxiuraza Helmintiază de contact foarte răspîndită se manifestă clinic prin semne dispeptice, reacţii toxico-alergice, prurit intens nocturn în regiunea perianală

Caracteristica agentului patogen Enterobius vermicularis – lungimea 3-12 mm. Femela produce ouă care sunt foarte sensibile la uscăciune, umeditatea optimală %, sensibile la acţiunea dezinfectanţilor

Sursa de invazie – omul infestat. Femela nu elimină ouăle în intestin, dar migrează în intestinul drept şi noaptea ieşind prin orificiul anal depune ouăle în cutele perianale pe piele. Maturizarea ouălor pînă la stadiul invaziv (larvă) la temperatura 35-36ºC se realizează în 4-7 ore. Ciclul de dezvoltare a helmintelui după pătrunderea ouălor în intestin şi pînă la dezvoltarea femelei mature durează 4-7 săptămîni

Mecanismul de transmitere – cu mîinele contaminate direct (autoinvazie) sau prin intermediul produselor alimentare, apei contaminate. Este posibilă migraţia lavrelor din ouăle maturizate în cutele perianale prin orificiul anal în rectum (retroinfestare)

Manifestarea procesului epidemic Răspîndirea intensivă în focare familiale, colectivităţi de copii – în orfelinate, case de copii, instituţii preşcolare şi şcoli, în condiţiile nerespectării regulilor sanitare are loc contaminarea intensivă a jucăriilor, veselei, lengeriei şi altor obiective

Particularităţile răspîndirii în Republica Moldova -Indicii mai înalţi sunt în zona de Sud – 1100 – 2200º/ oooo ; -Nivelul morbidităţii redus în zona de Nord – º/ oooo ; -În zona de Centru – 530 – 670º/ ooo ;

Măsurile de combatere şi profilaxie -respectarea regimului sanitaro-igienic în instituţiile de copii; -formarea deprinderilor de igienă personală la copii; -protecţia obiectelor de contaminare cu ouă (jucăriilor, veselei, suprafeţelor, lengeriei, cărţilor etc.); -educaţia sanitară; -Prevenirea autoinvaziilor; -Dehelmentizarea cu sau fără folosirea preparatelor antihelmintice (vermox, perinatel)

Supravegherea epidemiologică Supravegherea de rutină (bazată pe definiţia de caz) – colectarea datelor despre cazurile noi depistate în rezultatul adresării la medic, analiza şi elaborarea informaţiei pentru acţiune (timp, loc, persoană) Supravegherea activă – a) examinarea de laborator a materialului raclajului perianal colectat de la grupele cu risc sporit de molipsire (copii din colectivităţi). b) Evaluarea intensităţii contaminării obiectivelor din colectivităţile de copii

Echinococoza Biohelmintiază cronică provocată de Echinococcus granulosus, se caracterizează prin afectarea severă (destructivă) a ficatului, plămînilor şi altor organe, alergizare, complicaţii severe care se pot finaliza cu invaliditate şi letalitate

Caracteristica agentului patogen Echinococul îşi realizează ciclul de dezvoltare în 2 categorii de gazde: definitivă (cîinii, vulpile) şi intermediară (bovine, porcine, ovine) Gazda definitivă se infestează alimentîndu-se cu organele gazdelor intermediare afectate de echinococ

Helmintul matur are o lungime de 2-7 mm şi include 3-5 segmente (proglote), ultimul conţine ouă maturizate. Durata dezvoltării helmintelui matur după molipsire – 4-12 săptămîni. Durata vieţii 0,5-3 ani, localizarea – intestinul subţire

Forma larvală chistul hidatic – se localizează mai frecvent în ficat, alte organe unde creşte lent (3-10 ani) în formă de o vezică (chist) cu diametrul pînă la 30 cm lichid. Chistul hidatic conţine scolexuri, care după pătrunderea în organismul gazdei definitive se dezvoltă în imago

Ouăle sunt rezistente în mediul ambiant – la uscăciune – pînă la 12 zile. În sol menţin proprietăţile invazive 1 lună. În apă la tº +50ºC rezistă 1 oră, la +60ºC - 10 min, la +100ºC - 20 sec.; în alcool 70% şi soluţie de formalină 10% - pînă la 24 ore. Forma larvală este foarte rezistentă la acţiunea chimio-preparatelor, iar formele imago sunt sensibile

Sursa de invazie – cîinii care se molipsesc folosind ca hrană organele afectate ale gazdelor intermediare. Peste 4-12 săptămîni în intestinul subţire se dezvoltă forma matură, care elimină ouă cu fecalele, contaminînd mediul ambiant, blana. Sursa de invazie este activă 2-3 ani.

Mecanismul de transmitere – fecalo-oral cu legumele, fructele, apa, pomuşoarele, mîinele contaminate cu oncosfere

Manifestarea procesului epidemic Riscul de răspîndire corelează cu numărul animalelor, gazdelor intermediare ( ovinelor). Sunt receptive toate grupele de vîrstă însă majoritatea cazurilor (50-55%) se înregistrează în grupele de vîrstă ani şi 2-5% în mediul copiilor pînă la 10 ani. Grupe de risc sporit de molipsire: crescătorii de animale şi membrii familiilor lor, vînătorii

Particularităţile răspîndirii în Moldova -Se atestă o agravare a situaţiei epidemiologice -Incidenţa mai înaltă în raioanele de Sud (Basarabeasca, Cantemir, Căuşeni, Cimişlia, Leova, Taraclia, Comrat) – 10-20º /oooo

Măsurile de combatere şi profilaxie Respectarea măsurilor de igienă personală Omul bolnav nu menţine răspîndirea maladiei, dar trebuie să fie tratat după indicaţii clinice Întreruperea răspîndirii invaziei între animale (cîini ovine cîini) prin realizarea măsurilor sanitaro-veterinare Nimicirea organelor afectate a animalelor sacrificate Examinarea de laborator (coprocultura) a cîinilor de casă şi pază şi dehelmintizarea

Supravegherea epidemiologică Supravegherea de rutină (bazată pe definiţia de caz) Cooperarea cu specialiştii medicinii veterinare – folosirea pentru acţiune a datelor despre situaţia epizootologică