Fiziopatologia sistemului nervos vegetativ E.Borş V.Cernit

Structura sistemului nervosSISTEMUL NERVOS NERVOS CENTRAL CREERMĂDUVASPINĂRII PERIFERIC NERVI MOTORI MOTORI SOMATICAUTONOM SIMPATICPARASIMPATIC NERVISENZITIVI

Definiţia sistemului nervos vegetativ Componentă a sistemului nervos care controlează activitatea organelor interne, a glandelor cu secreţie internă,vaselor limfatice şi sangvine se numeşte sistem nervos autonom sau vegetativ.

Funcţiile SNV 1.Reglează starea mediului intern al organismului (homeostazia); 2. Reglează metabolismul şi funcţiile legate de el (c/vasc,respirator,digestiv,excreţie, reproducere); 3. Este autonom (nu se supune controlului conştiinţei).

Sectoarele funcţionale ale SNV 1.Segmntar-periferic – asigură inerveţia vegetativă a segmentelor în parte şi a organelor acestor segmente.Inclide SN simpatic şi parasimpatic. 2. Suprasegmentar-central – asigură integrarea tuturor aparatelor segmentare şi reglarea integră a organismului.

Formaţiuni suprasegmentare de reglare vegetativă 1.Corticale – integrare şi coordonarea somato- vegetativă. 2.Trunculare – integrarea afetentaţiei. 3.Riencefalice (talamice, hipotalamice, f.reticulare) – organizarea comportamentală orientată.

Formaţiuni segmentare de reglare vegetativă 1. Mezencefalice – reflexe statice,statokinetice,pupilare,acomod are; 2. Bulbare – reacţii neuroreflexe, cardio-vasculare, ventilatorii, deglutiţie,salivaţie,vomă,sughiţ; 3.Medulare – reflexe de micţiune, defecaţie,erecţie, ejaculare, tonus vascular; transpraţie; 4. Ganglionare; 5.Joncţionale.

UNELE FORMAŢIUNI SUPRASEGMENTARE CU ROL DE INTEGRARE

Hipotalamusul este veriga principală a reglării vegetative şi neuroendocrine. În hipotalamus deosebim 2 sectoare de reglare: - Sectorul specific – - conţine neuroni ce se proiectează pe hipofiză, - Chemoreceptori (glico-, osmoreceptori) cu rol de reglare a sitemelor neuro-metabolice. - Sectorul nespecific – reprezentat de formaţiunea reticulară a trunchiului. La excitarea lui apar modificări psihofiziologice.

Conţine numeroase nuclee,care funcţional se divid în: 1. Grupul anterior – centrul superior parasimpatic ; 2. Grupul posterior – centrul superior simpatic şi c. termoreglării; 3. Grupul intermediar – c. saţietate, sete, foame, control neuroendocrin;

Hipotalamusul anterior - reglează activitatea sistemului cardiovascular; - reglează metabolizmul hidric (centrul setei); - reglează secreţia ADH şi oxitocina (nn.supraoptici şi paraventriculari); - deţine rol important în termoreglare (variaţiile termice ale sângelui);

Dereglări: - vasodilataţia în muşchii striaţi; - vasoconstricţia cutanată; - dereglarea metabolismului hidric (dishidrii); - dereglarea secreţiei ADH (disvolemii) şi oxitocina (dereglarea tonusului uterin şi vascular); - dereglarea termoreglării; - diabetul insipid.

2.Hipotalamusul medial - Reglează procesl diferenţierii sexuale şi comportamentul sexual; - Reglează metabolismul glucidic şi lipidic;

Dereglări: - dereglarea diferencierii sexuale şi comportamentului sexual; - sindromul adipozo-genital (obezitate şi distrofie genitală);

Hipotalamusul posterior - realizează starea de veghe a scoarţei cerebrale (prin intermediul sistemului activator ascendent al formaţiunii reticulare).

Dereglări: - hiperchinezie; - comportament agresiv (furie falsă); - narcolepsia (atac imprevizibil şi irezistibil de somn paradoxal în timpul zilei); - catalepsia (pierdere generalizată, completă, de scurtă durată al tonusului şi forţei musculare).

Talamusul - Releu specific pentru căile senzitive şi senzoriale; - Rol în stimularea reacţiilor dde orientare şi comportamentale; - Sinteza aferenţelor motorii subcorticale,cerebeloase şi striate; - Realizarea memoriei recente şi a emoţiilor; - Rol în modularea activităţii corticale.

Creerul olfactiv -asigură integrarea emoţional-vegetativă şi determină formele integrale de comportament; Include: - Amigdala; - Hipocampul; - Scoarţa mediobazală a lobului temporal.

Sistemul limbic - Aparat integrativ cerebral ce asigură comportamentul adaptativ direcţionat. - determină comportamentul instinctiv- emoţional în motivarea conduitei. - Participă la formarea memoriei, atenţiei; - Controlul feed back al secreţiei steroizilor; - Prelucrează aferentaţia somato- senzitivă,auditivă,vizuală şi gustativă.

Activitatea formaţiunilor simpatice şi parasimpatice segmentar- periferice se află sub controlul centrilor suprasegmentari. Rol de control deţin structurile: - Locus coeruleus – cu rol în reglarea comportamrntală şi vegetativă; - Formatio reticularis – determină integrarea funcţională a reg. suprasegmentare şi reg.segmentare

Mediaţia chimică interneuronală Calea aferentă vegetativă - este asigurată de acetilcolină la nivelul neuronilor preganglionari simpatici şi parasimpatici. Calea aferentă vegetativă - este asigurată de acetilcolină la nivelul neuronilor preganglionari simpatici şi parasimpatici. Calea eferentă vegetativă – implică mediatori chimici diferiţi : Calea eferentă vegetativă – implică mediatori chimici diferiţi : - Acetilcolina la nivelul terminaţiunilor parasimpatce; - Noradrenalina, dopamina – la nivelul terminaţiunilor simpatice.

Deosebirile între SNV şi cel somatic Sistemul nervos vegetativ Sistemul nervos somatic Controlează funcţiile viscerelor, nu se supune controlului cortical, este relativ autonom Este controlat de cortex Centrii vegetativi plasaţi strict determinat în SNC Centrii somatici plasaţi în diferite regiuni ale SNC Inervează musculatura netedă a tuturor organelor interne Inervează musculatura scheletică

SNV realizează efectele prin intermediul arcurilor reflexe: 1. arcul reflex segmentar (spino- rombo-mezencefalic); 2. arcul reflex suprasegmentar (diencefalo-hipotalamo-limbic); 3. Arcul reflex subcortico-corticale.

Arc reflex somatic şi vegetativ (deosebirile)

DEREGLĂRILE VEGETATIVE

Istoric 1918 – B.Oppenheimer– propune definirea dereglărilor vegetative drept astenie neurocirculatorie 1963 – N.Savitchi-distonie neurocirculatorie 1967 –W.McLean – cord iritabil

DEFINIŢIA dereglărilor vegetative Dereglările vegetative reprezintă dereglări ale funcţiilor vegetative elementare, cât şi ale activităţii de integrare simpatico-parasimpatică şi somatică,ce asigură stabilitaeta mediului intern al organismului.

CLASIFICAREA DEREGLARILOR VEGETATIVE Dereglări vegetative vegetative SuprasegmentareSegmentareMixte

CLASIFICAREA DEREGLARILOR VEGETATIVE Dereglări vegetative vegetative Simpato-adrenaleVagoinsulareMixte

Etiologia dereglărilor vegetative 1.Factori constitiţional – ereditari; 2. Dereglări organice ale SNC; 3. Patologiile somatice; 4. Factori exogeni – mecanici,bilogici,psihici; 5. Factori endogeni (endocrini).

Particularităţi ale dereglărilor SNV 1. Periodicitatea şi caracterul paroxistic; 2. Apar sisteme de iritare. La afectarea sructurilor vegetative nu sunt prezente modificări clinice. 3. Apariţia zonelor de iradiere difuză.

Mecanisme patogenetice a dereglărilor somato-vegetative suprasegmentare Dereglări somatogene Impulsaţie patologică din periferie Exces de aferentaţie Dereglări degenerative nervose Eliberare de mediatori şi hormoni Dereglarea Metabolism cerebral Insuficienţa proceselor oxidatve în neuron Hipoxie metabolică Dereglări Circulatorii hipoxice Dereglări angiotrofice în organe Encefalopatie Vasculo-metaboli că Aferentaţie patologică spre creer Apariţia generatorilor de excitaţiee patologică

Dereglări vasculare hipoxice Dismetabolismul neuronal Disfuncţia sist autonome bio-energo-informaţionale Dezintegrare intersistemică neuropsihică neurovegetativă neurodistroficăvasculometabolică Iepuizarea mec-lor adaptative psiho-vegetativă Distonie vegetativă Spasm angiotrofoalgic Patologie organică Sd-m psiho vegetativ

Baza dereglărilor suprasegmentare constituie diversele variante ale dereglărilor psihovegetative. Dereglările segmentare se manifestă prin: 1. sindrom de insuficienţă vegetativă progresivă (cu implicarea în proces a fibrelor vegetative viscerale); 2. dereglări vegeto-vascularo-trofice (pe membre-cu implicarea în proces a fibrelor vegetaqtive a radiculelor medulare, aplexurilor şi nn.periferici).

La nivelul suprasegmentar dereglările vegetative sunt determinare de procesele de dezintegrare - dereglarea activităţii integrative normale a creerului ca urmare a disfuncţiei sistemului limbico-reticular. Baza patogeniei disfuncţiei vegetative este dereglarea activităţii integrative a structurilor vegetative supra segmentare (complexului limbico-reticular), cu dezintegrarea ulterioară a corelaţiei vegetative,emoţionale,sensomotorii, endocrine şi viscerale.

Dezintegrarea poate fi: 1. intersistemică; 2. Intrasistemică; 3. Interemisferială; 4. Ritmogenă; 5. Interneuronală. Culmea dreglărilor vegetative sunt Crizele vegetative - simpatoadrenale; - vagoinsulare

Dereglări vegetative segmentare 1. Sindrom simpato-algic –dureri tip arsură, cu iradierea,ce depind de presiunea atmosferică; 2. Sindromul vascular – spasm,pareza vaselor periferice cu caracter alternativ şi tranzitoriu; 3. Sindromul trofic – uscăciunea pielii,fragilitatea unghiilor,ulcere trofice,fracturi spontane în membre, artropatii.

Sindrom viscerale - Cardiac – C VIII –Th VIII; - Esofagian – Th V – Th VI; - Pulmonar – Th III – Th X; - Gastric – Th V – TH VIII