,,Interdisciplinaritatea implică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări, ca şi utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic. G. Văideanu

TERMINOLOGIE ŞI DEFINIŢIE Termenul de interdisciplinaritate provine din limba franceză de la,,interdisciplinarite. El a intrat mai târziu în limbajul curent, astfel că nu apare în Dicţionarul limbii române moderne din 1958 şi nici în Micul dicţionar enciclopedic, ed. a II-a, Bucureşti, Însă, îl găsim in Dicţionarul de neologisme de FL. Marcu şi C. Maneca, ed. a III-a din 1978, definit ca fiind stabilirea unor relaţii între mai multe ştiinţe sau discipline; Noua ediţie a Dicţionarului explicativ al limbii române defineşte termenul ca transfer de concepte şi metodologie dintr-o disciplină în alta pentru a permite abordarea adecvată a problemelor cercetate.

MĂRTURII ALE INTERDISCIPLINARITAŢII În România au existat preocupări şi cercetări de ordin interdisciplinar. Dimitrie Cantemir ( ) poate fi considerat primul cărturar care a abordat în operele sale teme şi probleme privite din toate perspectivele disciplinare necesare. Aceasta se constată în Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea (1698), în Istoria Imperiului Otoman ( ), în Descrierea Moldovei (1716), în Hronicul vechimii moldo-vlahilor(1717); Aspectele ştiinţifice ale temei sunt abordate din punctele de vedere ale geografiei, istoriei, religiei, psihologiei, lingvisticii, economiei, filosofiei, literaturii, artei; Acestea sunt sintetizate într-un mod interdisciplinar personal.

EXPRESIE A INVĂŢĂMÂNTULUI MODERN În perioada contemporană, reforma conţinuturilor învăţământului românesc a creat cadrul unor transformări la nivelul curriculumului, între care se distinge perspectiva interdisciplinară; Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline ştiinţifice diferite, care se realizează în principal respectând logica ştiinţelor respective, adaptate particularităţilor legii didactice şi-l ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a realităţii, îi dezvoltă o gândire integratoare; Interdisciplinaritatea se impune ca o exigenţă a lumii contemporane supusă schimbărilor, acumulărilor cognitive în diferite domenii ale cunoaşterii.

AVANTAJE ALE INTERDISCIPLINARITĂŢII Clarifică o temă făcând apel la mai multe discipline; Creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor şcolare; Permite aplicarea cunoştinţelor în diferite domenii; Constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de cunoştinţe şi volumul de învăţare; Permite elevului să acumuleze informaţii despre obiecte, procese, fenomene care vor fi aprofundate în anii următori; Pune accent, în mod simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării copilului: morală, intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică; Asigură formarea sistematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesară elevului în învăţare, pentru interrelaţionarea cu semenii, pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare de învăţare.

CÂTEVA EXIGENŢE ALE INTERDISCIPLINARITĂŢII Interdisciplinaritatea presupune perfecţionarea activităţii didactice, în ceea ce priveşte, atât conţinutul lecţiilor, cât şi metodele şi strategiile de lucru; Cadrele didactice sa aibă o temeinica cultura generala; Profesorul sa cunoască bine programa disciplinei, dar si a celorlalte obiecte din aria curriculara; Elevii sa fie conştientizaţi de existenta interdisciplinaritatii obiectelor de invatamant; Realizarea unor programe care sa includă teme cu caracter interdisciplinar; In cadrul Curriculumului la decizia şcolii, interdisciplinaritatea la nivelul unei arii curriculare poate constitui un punct de plecare.

EXEMPLIFICARE Cităm dintr-o declaraţie comună semnată de Preafericitul Părinte Daniel Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi Prof. Dr. Dumitru Oprea, Rector, Universitatea "Al. I. Cuza: în timpul regimului comunist, religia şi ştiinţa au fost privite ca două domenii opuse; cercetările interdisciplinare în domeniul Religiei şi Ştiinţei desfăşurate în universităţile din străinătate, ne-au încurajat să punem bazele unui dialog între religie şi ştiinţă; dialogul şi colaborarea între religie şi ştiinţă sunt importante şi necesare pentru realizarea unei mai bune înţelegeri a problemelor fundamentale referitoare la originea Universului, sensul existenţei şi viitorul lumii; dialogul este necesar pentru obţinerea unor realizări concrete în domeniul cercetării interdisciplinare;