Pleurele şi topografia toraco-pleurală Pleurele sunt două membrane seroase care formează doi saci închişi, complet separaţi unul de celălalt. în cursul dezvoltării embrionare, în fiecare sac pleural, se invaginează plămânul corespunzător. Astfel iau naştere două foiţe pleurale: a.pleura parietală care căptuşeşte pereţii toracelui; b.pleura viscerală (pulmonară) intim aplicată pe suprafaţa exterioară a plămânului. între cele două foiţe se delimitează cavitatea pleurală. (Virtuală în condiţii normale ; cavitatea pleurală poate deveni reală)

Pleura viscerală : este foarte aderentă la suprafaţa plămânului, pătrunzând în fisurile acestuia şi tapetând feţele adiacente ale lobilor acoperă în întregime plămânul, cu excepţia unei mici porţiuni la nivelul hilului, unde se constituie linia de reflexie spre foiţa parietală

linia de reflexie spre foiţa parietală

Pleura parietală prezintă - din punct de vedere topografic şi clinic - patru poţiuni: costală mediastinală diafragmatică cupola pleurală

Porţiunea costală se întinde de la stern la corpurile vertebrelor, căptuşind faţa posterioară a sternului şi muşchiul transvers al toracelui, coastele şi muşchii intercostali. -Anterior şi posterior se continuă cu pleura mediastinală. -De-a lungul liniilor de reflexie se formează astfel două funduri de sac sau sinusuri: sunt recesurile costomediastinale anterior şi posterior

Pleura costală pătrunde în partea inferioară în şanţul adânc format între peretele costal şi diafragmă, pentru a forma - de-a lungul liniei de reflexie în pleura diafragmatică - recesul costodiafragmatic. La vârful plămânului, foiţa costală se continuă de asemenea cu pleura mediastinală, realizând cupola pleurală.

Porţiunea mediastinală aderă la ţesutul conjunctiv al mediastinului. Datorită prezenţei pediculului pulmonar pe faţa medială a plămânului, dispoziţia pleurei mediastinale diferă deasupra, la nivelul şi dedesubtul acestuia. Deasupra pediculului, pleura are o direcţie sagitală, întinsă neîntrerupt de la stern până la coloana vertebrală La nivelul pediculului, ea se reflectă pe acesta formându-i un manşon, şi se continuă apoi cu pleura pulmonară.

Dedesubtul pediculului, pleura mediastinală se continuă de asemenea cu foiţa viscerală, dar într-un mod mai aparte: ea se prelungeşte în jos, atât pe faţa anterioară cât şi de pe faţa posterioară a pediculului pulmonar, sub forma unei lame triunghiulare formată din două foiţe şi dispusă în plan frontal; ca coboară până la diafragmă şi leagă pericardul fibros de faţa medială a plămânului: este ligamentul pulmonar sau ligamentul triunghiular. La nivelul unde pleura mediastinală se continuă cu cea diafragmatică, se formează recesul frenicomediastinul, situat dorsal, cu direcţie sagitală, fiind mai adânc în partea stângă

Porţiunea diafragmatică acoperă faţa superioară a diafragmei şi este aderentă de muşchi

Cupola pleurală (domul picurai) acoperă vârful plămânului. Ea depăşeşte cu 3-4 cm prima coastă şi cu 2-3 cm clavicula, astfel încât ajunge de fapt în regiunea laterală a gâtului. Are un aparat suspensor reprezentat de: ligamentul costopleural, pornit de pe colul primei coaste; ligamentul vertebropleural, inserat pe ultima vertebră cervicală şi pe primele două toracice; muşchiul scalen minim, fascicul al scalenului mijlociu. Cupola plcurală se găseşte într-un fel de cort reprezentat de cei trei muşchi scaleni.

Recesurile costomediastinale anterioare Recesul costomediastinal anterior drept. Linia de proiecţie pleacă de la articulaţia sternoclaviculară dreaptă, coboară oblic spre stânga până la nivelul celei de-a doua articulaţii sternocondrale stângi; descinde apoi vertical până la nivelul celei de-a patra articulaţii sternocondrale stângi, după care devine oblică spre dreapta până la a şaptea articulaţie sternocondrală dreaptă, de unde se continuă cu proiecţia recesului costodiafragmatic drept

Recesul costomediastinal anterior stâng porneşte de la articulaţia sterno ­ claviculară stângă şi descinde vertical până la articulaţia sternocondrală a patra; de aici se îndreaptă lateral şi în jos descriind o curbă cu concavitatea medială şi atinge al VII-lea cartilaj costal stâng la 3 cm de marginea sternului; de la acest nivel se continuă cu proiecţia recesului costodiafragmatic stâng.

Deasupra coastei a doua, ambele recesuri costomediastinale delimitează un spaţiu triunghiular cu vârful în jos: este triunghiul interpleural superior sau timic. Dedesubtul articulaţiei a patra sternocondrale, cele două recesuri se îndepărtează din nou pentru a delimita triunghiul interpleural inferior sau pericardic

- Recesurile costodiafragmatice au o linie de proiecţie aproape identică la dreapta şi la stânga. Ele continuă recesurile costomediastinale anterioare în jos, lateral şi înapoi: încrucişează coasta a VIII-a pe linia medioclaviculară, coasta a X- a pe linia axilară mijlocie, a XI-a pe linia scapulară şi ating coasta a XII-a pe linia paravertebrală. Recesurile costodiafragmatice

Recesurile costomediastinale posterioare (drept şi stâng). De la nivelul coastei a XII-a, linia de proiecţie urcă de-a lungul linei paravertebrale până a vertebra T2 sau T3 Recesurile costomediastinale posterioare

Cupola pleurală se proiectează în continuarea recesului costomediastinal posterior îndreptându-se în sus şi înainte; descrie apoi o curbă cu convexitatea superioară în fosa supraclaviculară mare (aproximativ la 4-5 cm deasupra coastei I-a) şi se termină în dreptul articulaţiei sternoclaviculare.