PLANTE UTILE DIN ZONA BĂLCEŞTI – JUDEŢUL VÂLCEA SĂNDULESCU ELENA

Așezare geografic ă Oraşul B ă lceşti este situat între 23°52´43,7˝ şi 23° 59´48,8˝ longitudine estic ă şi 44°32´06,3˝ şi 44° 41´47,3˝ latitudine nordic ă, având o l ă ţime (pe direcţia est-vest) de 9 km și o lungime (pe direcţia nord-sud) de 19,8 km. Face parte din subdiviziunea Piemontului Getic cunoscut sub denumirea de Piemontul Oltetului.

Oraşul B ă lceşti, este aşezat la r ă spântii de drumuri şi în zona confluenţei Olteţului cu Cerna

Relieful Regiunea studiat ă se afl ă în Piemontul Olteţului (sau Dealurile Olteţului, dup ă unii specialişti) şi se caracterizeaz ă prin lipsa apelor subterane de mic ă adâncime. Caracteristica principal ă a reliefului e dat ă de fragmentarea în fâşii de un paralelism aproape perfect, care se oglindeşte din plin în structura, dar mai ales în repartiţia reţelei de aşez ă ri omeneşti şi în cea a c ă ilor de comunicaţii. Luncile râurilor Cerna şi Olteţ precum şi zone de pe cursul inferior al râului Peşteana prezint ă unele sectoare inundabile. Versanţii sunt puternici, moderat şi slab înclinaţi, g ă sindu-se pe teritoriul satelor Goruneşti, B ă lceşti, Beneşti, Otetelişu şi Irimeşti. Clima Oraşul B ă lceşti se afl ă în regiunea climatic ă de deal şi anume în subtipul climatului în ă lţimilor extracarpatice cu nuanţ ă de tranziţie la continentalism. Temperatura medie anual ă este în jur de 10°C. Mediile lunilor celor mai calde (iulie şi august) sunt în jur de 25°C, iar ale celei mai reci (ianuarie) de -5°C; maximele absolute ating 40°C, iar cele mai sc ă zute, -30°C.

Caracterizarea solurilor Studiul tipurilor de sol din zona B ă lceşti s-a efectuat în anul 1973 la Institututul de cercet ă ri şi amenaj ă ri silvice, Filiala Craiova. Pentru zona cercetata de noi au fost stabilite urmatoarele tipuri de soluri: - soluri de platform ă relict ă şi dealuri piemontane - soluri litomorfe - soluri de terase - soluri de lunc ă

ISTORICUL CERCETĂRILOR BOTANICE DIN ZONĂ În 1898 A.F. Marion şi L. Laurent au descris câteva plante terţiare. Prima lucrare de paleobotanic ă cu caracter monografic este teza de doctorat a lui Z. Barbu intitulat ă Flora fosil ă din Terţiarul Olteniei. În lucrarea Conspectul Florei României (D. Grecescu 1898) citeaz ă 9 taxoni din zon ă. Acestea sunt: Cucubalus baccifer (B ă lceşti), Potentilla canescens (B ă lceşti), Crataegus monogyna (B ă lceşti), Centaurium erythraea (B ă lceşti), Scutellaria galericulata (B ă lceşti), Rumex acetosella (B ă lceşti), Polygonum lapathifolium (B ă lceşti), Salix triandra subsp. discolor (S. amygdalina) (B ă lceşti), Alnus incana (B ă lceşti). Ion Rogoz, în 1973, face un studiu saprobiologic asupra râului Olteţ şi a principalilor afluenţi, precizând c ă dup ă speciile de organisme care domin ă în biocenozele afluentului Cerna acesta se încadreaz ă în zona mezosaprob ă. Date despre florasi vegetatia Bazinului Cernei de Oltet se regasesc in monografia elaborata de D. Radutoiu: Flora si vegetatia Bazinului Cernei de Oltet (2008).

Metoda de cercetare şi prezentare a florei Prima etap ă în cercetarea teritoriului a constituit-o consultarea materialului bibliografic. În acest sens o parte din publicaţiile inserate la bibliografie au reprezentat un material de referinţ ă prin similitudinea zonei geografice cu cea în care se afl ă teritoriul cercetat. Pornind de la aceste informaţii bibliografice, am efectuat în repetate rânduri cercet ă ri personale în teren, colectând şi conservând materialul floristic. Pentru ca efectul curativ s ă fie mai bun, plantele medicinale trebuie recoltate în anumite perioade, acesta fiind condiţionat de urm ă torii factori : stadiul de vegetaţie al plantei; anotimp; condiţii meteorologice. Plantele medicinale se recolteaz ă pe timp uscat, dimineaţa, dup ă ce s-a evaporat roua, dup ă -amiaza, pân ă la apusul soarelui. Excepţie de la aceste reguli o fac plantele care conţin uleiuri volatile care cer a fi recoltate în mod special pe timp noros sau dimineaţa înainte de r ă s ă ritul soarelui.

Principalele grupe de plante utile din zon ă Principalele grupe de plante utile sunt: Plante medicinale Plante furajere Plante alimentare Plante aromatice şi condimentare Plante medicinale - Plantele medicinale constituie o imens ă bog ă ţie natural ă a ţ ă rii noastre, ele crescând spontan sau ca plante cultivate. Pe suprafaţ ă zonei cercetate, cresc spontan un num ă r mare de specii utilizate fie empiric, fie în medicina popular ă sau în fitoterapie, majoritatea oamenilor mai în vârst ă cunoscând propriet ă ţile curative ale multor plante pe care le socotesc cele mai îndrept ă ţite a fi folosite în multe afecţiuni.

Achillea millefolium L. (Fam. Asteraceae) Coada şoricelului (Millefolii flos, Millefolii herba) Recoltarea se face în toiul înfloritului sau, dac ă nu este posibil în acest moment, mai indicat dup ă trecerea florilor, decât la începutul înfloririi. Uscarea se face la umbr ă sau în usc ă torii la 35-40°C. Pentru obţinerea uleiului volatil se prelucreaz ă masa verde în stare proasp ă t ă. Principii active: produsul conţine uleiuri volatile (cineol, pinen, limonen) care se g ă sesc în cantitate de cel puţin 0,2% raportat la substanţa activ ă. Conţine acizi organici : formic, acetic, valerianic şi alcooli : metilic, etilic. Utiliz ă ri: prezint ă acţiune antiinflamatoare, cicatrizant ă, hemostatic ă, antimicrobian ă, stomahic ă, antispasmodic ă a c ă ilor biliare. Uleiul volatil este folosit în tratamentul arsurilor, în ulcer varicos şi alte afecţiuni dermatologice. Ceaiul se foloseşte în afecţiuni ale bilei, gastrite, ulcer gastric, ulcer duodenal şi colite. Extern, datorit ă efectelor antiinflamatoare, se foloseşte în afecţiuni stomatologice, aftoz ă şi stomatite

Agrimonia eupatoria L. (Fam. Rosaceae) - Turiţa mare ( Agrimoniae herba) Recoltarea: se recolteaz ă p ă rţile aerienela începutul înfloririi. Uscarea: se face în locuri ferite de lunim ă, în strat subţire sau în usc ă torii la temperaturi mai mici de 40°C. Principii active: p ă rţile aeriene conţin materii tanante, derivaţi flavonici şi siliciu.

Althaea officinalis L. (Fam. Malvaceae) Nalb ă mare, Nalb ă alb ă (Althaea radix, Althaea folium). Recoltarea: r ă d ă cinilor se face în toamna anului doi, când planta s-a uscat. Frunzele se recolteaz ă f ă r ă peţiol, în al doilea an de vegetaţie. Uscarea: r ă d ă cinilor li se taie coletul, se scutur ă bine, se spal ă dac ă este nevoie, dup ă care se cojesc pân ă la stratul alb din interior. Uscarea se face în usc ă torii, la 30-40°C. Frunzele se usuc ă în strat subţire, la 40-50°C. Principii active: conţine substanţe mucilaginoase. R ă d ă cinile conţin amidon. Utiliz ă ri: produsul se foloseşte în inflamaţiile acute ale c ă ilor respiratorii: laringite, bronşite, traheite. Se poate folosi şi în gastrite şi colite, în acest caz având rol de pansament protector al mucoaselor. Extern, frunzele de nalb ă -mare se aplic ă pe piele sub form ă de cataplasme emoliente în furunculoze. În afecţiuni bucale (stomatite, afte) se foloseşte ceaiul de nalb ă.

Arctium lappa L. (Fam. Asteraceae) Brusture, Lipan ( Barbanae radix) Recoltarea: se recolteaz ă r ă d ă cinile toamna, în octombrie-noiembrie şi prim ă vara, în lunile martie-aprilie. Uscarea: r ă d ă cinile se despic ă şi se usuc ă la temperaturi moderate, pân ă când se rup cu uşurinţ ă la îndoire. Principii active: r ă d ă cinile conţin 30-40% inulin ă şi principii amare. Utilizare: intr ă în compoziţia unor ceaiuri dietetice, hepatice şi diuretice. Extern, se foloseşte ca ulei de p ă r.

Calendula officinalis L. (Fam. Asteraceae) G ă lbenele, Fimilic ă ( Calendulae flos) Recoltarea inflorescenţelor începe când s-au deschis primele 2-3 rânduri de flori, manual, la interval de 3-4 zile. Recoltarea se face prin smulgerea antodiilor f ă r ă codiţe, pe timp însorit, uscat. Uscarea: se face la umbr ă sau în usc ă torii la 40-45°C. Din 4-6 kg. inflorescenţe proaspete rezult ă 1 kg. produs uscat. Principii active: florile conţin carotinoide, compuşi triterpenici şi un procent redus de uleiuri volatile. Utilizare: datorit ă propriet ă ţilor cicatrizante, florile se folosesc în ulcer gastric, duodenal şi colecistite. Macerate cu ulei, florile ligulate pot servi la obţinerea unguentelor pentru pl ă gi şi arsuri, dar şi la diferite preparate cosmetice. Extern, se mai folosesc în tratamentul antitricomonazic. Carotinoidele din flori sunt folosite în industria alimentar ă.

Centaurea cyanus L. (Fam. Asteraceae) Alb ă striţ ă, Alb ă strea, Vineţele (Cyani flos) Recoltarea şi uscarea: se recolteaz ă florile marginale care se usuc ă ferite de lumin ă pentru a nu se decolora. Principii active: p ă rţile aeriene conţin alcaloizi şi hidrocarburi ( în cantitate mic ă ). Utilizare: florile se utilizeaz ă împreun ă cu alte plante sub form ă de ceaiuri diuretice, dar şi în infecţii intestinale, indigestii, dispepsii. Extractele apoase prezint ă un spectru antibiotic valoros inhibând dezvoltarea unor bacterii patogene, f ă r ă a afecta flora intestinal ă normal ă. Datorit ă unui principiu amar, cnicina, p ă rţile aeriene pot fi utilizate ca tonic-amar ca şi Artemisia absinthium.

Cichorium intybus L. (Fam. Asteraceae) Cicoare (Cichorii herba, cichorii radix) Recoltarea şi uscarea: partea aerian ă se recolteaz ă în perioada înfloririi, f ă r ă baza lemnoas ă, dimineaţa, dup ă ce roua s-a evaporat şi înainte de închiderea florilor. Se usuc ă în straturi subţiri, în locuri bine aerisite, umbroase. Din 5-7 kg. plant ă proasp ă t recoltat ă se obţine 1 kg. plant ă uscat ă. R ă d ă cinile se recolteaz ă în septembrie- octombrie. Se cur ă ţ ă de p ă mânt, se spal ă repede, se usuc ă în înc ă peri aerisite sau usc ă torii la 40-50°C. Din 4-5 kg. r ă d ă cini recent recoltate se obţine 1 kg. r ă d ă cini uscate. Principii active: r ă d ă cinile conţin pân ă la 15% inulin ă. În p ă rţile aeriene se g ă seşte acid cicoric. Utilizare: Este folosit în afecţiuni hepatice şi gastrice; sub acţiunea ceaiului de cicoare creşte cantitatea de bil ă, care devine totodat ă mai fluid ă ( efect hidrocoleretic). Asociat cu alte produse intr ă în compoziţia unor medicamente laxative.

Hypericum perforatum L. (Fam. Hypericaceae) - Pojarniţa, Sun ă toarea (Hyperici herba) Recoltarea şi uscarea: se recolteaz ă între începutul şi toiul înfloririi cu cositori reglate la 30 cm. de la sol. Uscarea se face la umbr ă sau usc ă torii, la 50°C. Principii active: conţine ulei volatil localizat în punctele translucide din frunze, flavonozide în petale şi epiderma p ă rţilor verzi şi un pigment roşu, hipericin ă, localizat în punctele negre de pe suprafaţa plantei. Utiliz ă ri: în afecţiuni hepato-biliare, în hiperaciditate şi ulcer gastric (se administreaz ă în cantit ă ţi mici, de mai multe ori pe zi, c ă lduţ). Uleiul de sun ă toare este pansament gastro- duodenal cu efect protector, cicatrizant, antispasmolitic. Extern, se utilizeaz ă în tratamentul pl ă gilor şi cosmetic ă. Preparatele obţinute din sun ă toare au acţiune antibiotic ă, fiind folosite în afecţiuni dermatologice şi în faringite. Medicamentele care conţin hipericin ă sunt folosite în st ă ri depresive. În unele ţ ă ri se foloseşte la obţinerea de b ă uturi alcoolice.

Matricaria recutita L. (Fam. Asteraceae) Muşeţelul, Romaniţa (Chamomilae flos) Recoltarea şi uscarea: recoltarea se face pe timp uscat şi însorit, când la majoritatea inflorescenţelor florile ligulate au o poziţie orizontal ă. Inflorescenţele se rup manual sau cu un recoltator numit pieptene, având codiţele de maxim 1 cm. Uscare se face în straturi subţiri, la umbr ă sau în usc ă torii, la maxim 35 grade C. Dep ă şirea acestei temperaturi duce la pierderea uleiului volatil. Principii active: inflorescenţele conţin ulei volatil (cel puţin 0,4%) flavonozide, cumarine şi colin ă (cca. 0,3%). Utiliz ă ri: extractele apoase au efect antiinflamator, descongestionant, desensibilizând organismul de histamina care se elibereaz ă în procesele inflamatorii. Intern, extractul de muşeţel se foloseşte în inflamaţiile mucoaselor din tubul digestiv: gastrite, colite. Extern, ceaiul se foloseşte în afecţiuni ale mucoasei bucale şi sub form ă de comprese în conjunctivite. Produsul uleios de muşeţel se foloseşte în dermatologie.

Urtica dioica L. (Fam. Urticaceae) Urzica, urzica mare (Urticae radix, Urticae folium, Urticae herba). Recoltarea: rizomii cu r ă d ă cini se recolteaz ă în perioada martie-mai şi septembrie-noiembrie, iar frunzele şi partea aerian ă din mai pân ă în octombrie. Frunzele re recolteaz ă cu mâna, prin strunjire, utilizând m ă nuşi protectoare. Uscarea: frunzelor se realizeaz ă la umbr ă, în straturi cât mai subţiri, iar rizomii şi r ă d ă cinile se spal ă şi se usuc ă la soare sau în usc ă torii la 50-60°C. Din 5 kg. frunze proaspete se obţine 1 kg. produs uscat, cu miros caracteristic, verde şi cu gust am ă rui. Principii active: planta este bogat ă în provitamina A şi vitamina K. Utilizare: din urzic ă se extrage clorofila, care se utilizeaz ă pentru a colora unele preparate cosmetice, paste de dinţi, b ă uturi alcoolice, dar şi pentru propriet ă ţile lor antimicrobiene, dezodorizante, epitelizante şi cicatrizante. Extractul de frunze de urzic ă f ă r ă clorofil ă prezint ă efect uşor tonifiant şi antiseptic. Se recomand ă în anemii, hemoragii, diabet zaharat şi tratarea arsurilor.

Plante furajere Dintre plantele furajere determinante în flora spontan ă amintim: Agrostis stolonifera L. (Iarba câmpului), Alopecurus pratensis L.(Coada vulpii), Capsella bursa-pastoris L. (Traista ciobanului), Cichorium intybus L.(Cicoarea), Cirsium arvense (L.) Scop.(P ă l ă mida), Cynodon dactylon (L.) Pers. (Pirul gros), Lolium perenne L. (Zâzania/iarb ă de gazon), Medicago falcata L.(Lucerna galben ă ), Medicago lupulina L., Medicago minima (L.) Bertal (Trifoi marunt), Plantago lanceolata L.(Platagina), Poa pratensis L. (Firuţa), Polygonum aviculare L. (Troscot), Setaria viridis L. P. Beauv (Mohor), Trifolium pratense L. (Trifoiul roşu), Vicia pannonica L. (M ă z ă riche de toamn ă ), Vicia sativa (L.) S.F.Gray (M ă z ă riche de prim ă var ă ), Vicia tetrasperma (L.) Schreb (Cosiţ ă ), Vicia villosa Roth. (M ă z ă riche p ă roas ă ).

Plante alimentare În zona cercetat ă, pe lâng ă plantele cultivate de om, se mai întâlnesc o serie de plante, care constituie un supliment important de hran ă pentru populaţie. Mult aşteptate pentru vitaminele pe care le conţin, sunt plantele care se dezvolt ă prim ă vara devreme. Dintre acestea, cele mai importante sunt: Allium cepa L. (ceapa), Allium porrum L. (prazul), Allium sativum L. (usturoiul), Amaranthus retroflexus L. (stirul), Apium graveolens L. (ţelina), Atriplex hortensis L. (loboda de gr ă din ă ), Avena sativa L. (ov ă zul), Beta vulgaris L. (sfecla de zah ă r), Brassica oleracea L. (varza), Capsicum annuum L. (ardeiul),, Cerasus vulgaris Mill.( vişinul), Chenopodium album L. (loboda), Cichorium intybus L.(cicoarea), Cucumis sativus L. (castrevetele), Cucurbita pepo L. (dovleacul), Cydonia oblonga Mill. (gutuiul), Daucus carota subsp. sativaL. (morcovul), Fragaria ananassa (Weston) Decne. et Naudin (c ă pşunul), Juglans regia L. (nucul), Lactuca sativa L. (salata), Lamium amplexicaule L. (urzica moart ă ), Lens culinaris Medik. (lintea), Levisticum officinale L. (leusteanul), Lycopersicon esculentum L. (p ă tl ă gele roşii), Malus domestica Borch. (m ă rul), Morus alba L. (dudul alb), Persica vulgaris Mill. (piersicul), Petroselium crispum Mill. (p ă trunjel), Phaseolus vulgaris L. (fasolea), Pisum sativum L. (mazare), Prunus cerasifera Ehrh. (corcoduşul), Prunus domestica L. (prunul), Prunus spinosa L. (porumbul), Pyrus communis L. (p ă rul), Rubus caesius L. (murul de mirişte), Rumex acetosella L. (m ă crişul m ă runt), Rumex crispus L. (dragaveiul), Rumex patientia L. (ştevia de gr ă din ă ), Solanum tuberosum L. (cartoful), Spinaca oleracea L. (spanacul), Taraxacum officinale Weber. (papadia), Urtica dioica L. (urzica), Vitis vinifera L. (viţa de vie), Zea mays L. (porumbul).

Plante aromatice şi condimentare Plantele condimentare şi aromatice contin uleiuri volatile în fructe, r ă d ă cini, frunze sau alte organe care sunt folosite în industria alimentar ă pentru condimentarea mezelurilor, în panificaţie şi pentru aromatizarea unor b ă uturi alcoolice. Dintre aceste plante, în zona studiat ă, am identificat urm ă toarele specii: Apium graveolens L. (ţelina ); Armoracia rusticana L. (hrean); Artemisia absinthium L. (pelinul); Artemisia vulgaris L. (pelinariţa); Capsicum annuum L. (ardeiul); Carum carvi L. (chimionul); Convallaria majalis L. (l ă cr ă mioare); Foeniculum officinalis`L. (feniculul); Humulus lupulus L. (hameiul); Lavandula angustifolia Mill. (lev ă nţica); Levisticum officinale L. (leusteanul); Majorana hortensis L. (maghiranul); Mellilotus officinalis L. (sulfina galben ă ); Ocimum basilicum L. (busuiocul); Pastinaca sativa L. (p ă stârnacul); Petroselium crispum Mill. (p ă trunjelul ); Rosmarinus officinalis L. (rosmarinul); Satureja hortensis L. (cimbrul).

Bibliografie Ciocârlan V Flora ilustrat ă a României Constantinescu D. Gr. Şi Haşieganu Elena Maria Plante medicinale.Ed.Medical ă, Bucureşti Moruzi C., Popovici L. şi Toma I., Atlas Botanic. Ed. Didactic ă şi Pedagogic ă Bucureşti Beldie Al., 1977, 1979 Flora României. Ed. Acad. RSR, Bucureşti R ă duţoiu D Flora şi vegetaţia Bazinului Cernei de Olteţ. Teza de doctorat Bucureşti