PLANIFICAREA CARIEREI
1. Orientarea carierei 1.1. Delimitări conceptuale Cariera este ansamblul rolurilor profesionale performate de-a lungul vieţii active a căror succesiune poate urma traiectorii diferite în timp. Traiectoria în carieră depinde nu numai de resursele acţionale ale persoanei la începutul carierei şi pe parcursul ei, ci şi de oportunităţi şi, mai ales, de modul în care individul are obiective de carieră clare şi este capabil să se folosească de aceste oprtunităţi pentru a le atinge. Profesia reprezintă specialitatea (calificarea) pe care o persoană o dobândeşte prin studii. Ocupaţia este activitatea pe care o desfăşoară efectiv o persoană, într-o unitate economico-socială şi care reprezintă pentru aceasta sursa de existenţă.
1.2. Specific Alegerea profesiei este un moment important în viaţa fiecăruia, constituind una din premisele majore ale inserţiei sociale, dar ea are loc într-un context mai larg în care sunt implicaţi factori de natură personală, educaţională, economică, contextuală. Din acest motiv, planificarea carierei implică demersuri ca: –orientarea şcolară, –orientarea profesională, –consilierea pentru carieră, fiecare cu specific propriu.
1.3. Factori care influenţează alegerea carierei a)Familia Practica modernă a consilierii şi orientării solicită în acţiunile sale şi implicarea părinţilor; aceştia pot contribui la actul consilierii prin sprijinirea propriilor copii în alegerea liberă a viitoarei lor cariere, găsirea unui loc de muncă, slăbirea stereotipurilor şi prejudecăţilor cu privire la muncă, încurajarea mobilităţii în vederea formării profesionale sau exercitării unei profesii. Posibilităţile de influenţă ale părinţilor sunt variate şi se pot concretiza în: discuţii pe tema alegerii carierei cu scopul de ale cunoaşte punctul de vedere, temerile, ezitările, succesele; oferirea de sugestii, dar fără impunerea punctului de vedere; discuţii cu profesorii; încurajări permanente; informarea în legătură cu ofertele de muncă, etc. b)Grupul de prieteni Grupul de prieteni reprezintă o sursă semnificativă de influenţă asupra planurilor de carieră ale adolescenţilor. în accepţiune pozitivă, acesta îl ajută pe copil să îşi contureze propria identitate şi modul de relaţionare socială.
c) Şcoala În şcoală se face orientare şcolară şi preorientare profesională. Pentru ca elevul să devină un adult responsabil de propriile decizii privind cariera, şcoala trebuie să se axeze pe formarea următoarelor competenţe: utilizarea calculatorului; rezolvarea problemelor; managementul resurselor umane, materiale, financiare; planificare personală şi a carierei; relaţionare ionterpersonală; valorificarea informaţiilor. d)Mass-media d) Mass-media are o pondere tot mai mare în informarea tinerei generaţii privind dinamica pieţei muncii, mobilitatea profesională, în promovarea unor modele ale succesului în carieră (site-uri specializate, anunţuri în ziare, târguri ale locurilor de muncă).
2. Piaţa muncii 2.1 Caracteristici şi tendinţe ale pieţei muncii. Piaţa muncii se referă la configuraţia specifică a cererii şi ofertei de locuri de muncă existente la un moment dat. În prezent, schimbările sociale influenţează şi dinamica pieţei muncii, astfel: - modificări ale ponderii profesiilor pe piaţa muncii; - modificări în cerinţele impuse de diverse profesii; - modificări la nivelul deprinderilor de muncă solicitate, al relaţiilor în cadrul organizaţiei; - extinderi ale angajărilor pe perioadă determinată; - sporirea necesităţii de formare continuă a forţei de muncă.
2.2. Instituţii şi surse de informare Sursele care conţin informaţii despre profesii, ocupaţii pot fi grupate în următoarele categorii: 1) Educaţionale – conţin informaţii despre tendinţele pe piaţa educaţională şi reţeaua instituţiilor de învăţământ. Din această categorie fac parte: instituţii: Ministerul Educaţiei, Ministerul Muncii. surse: Standarde de pregătire profesională, Curriculum pentru educaţie tehnologică, Zilele porţilor deschise, Târgurile educaţionale.
2) Vocaţionale – conţin informaţii despre ocupaţii, anunţuri despre posturi, instituţii de formare continuă: AJOFM, Standardele ocupaţionale, Profilurile ocupaţionale, Casetele video, Târgurile de job-uri. 3) De carieră – conţin informaţii despre gestiunea propriei cariere, materiale destinate autoformării abilităţilor de comunicare în carieră; adaptarea la muncă, evaluare psihologică: ziarele de carieră, materiale promoţionale ale diferitelor firme, manuale de formare editate de firme de consultanţă, site-uri web, fişele de post.
2.3.Aspecte juridice ale muncii Legislaţia muncii cuprinde toate actele normative (legi, hotărâri, ordine, dispoziţii) ce reglementează relaţiile sociale care apar în legătură cu folosirea dreptului la muncă, condiţiile muncii, condiţiile angajării şi salarizării, drepturile şi obligaţiile angajaţilor şi ale angajatorilor. Şcoala, ca mediu formal responsabil de orientarea carierei elevilor, trebuie să informeze elevii în legătură cu raporturile de muncă stabilite între angajat şi angajator, conţinutul contractului individual de muncă şi prevederile din fişa postului. Pe lângă acestea, este util ca elevii şă cunoască drepturile şi obligaţiile salariaţilor şi angajatorilor Ca instituţii specializate în domeniul muncii şi protecţiei sociale amintim: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială.
3. Planul de carieră al elevului În construirea planului de carieră intervin mai multe aspecte ce pot fi grupate în două categorii: - generale (ajută la conturarea planului de carieră) - particulare (etape concrete urmate de elev în căutarea unei ocupaţii).
I. Aspecte generale 3.1. Caracteristici personale relevante pentru carieră Unul dintre elementele importante pentru managementul carierei este cunoaşterea de sine. Aspectele care prezintă o relevanţă mai mare pentru deciziile de carieră sunt: interesele elevului, valorile personale, aptitudinile personalitatea ca element integrator.
b) Valorile reprezintă convingeri bazale ale unei persoane; ele descriu ceea ce este important în viaţă, în muncă, în relaţionarea cu ceilalţi. Alături de interese, acestea sunt etaloane prin care persoanele se raportează la oportunităţile de carieră. Dacă valorile legate de muncă (securitate, câştiguri mari, realizare, statut, apreciere, putere etc.) sunt concordante cu valorile personale, atunci ele vor ghida persoana în alegerea carierei (dacă elevul are ca valoare personală securitatea, el va căuta cu preponderenţă medii de muncă care să îi ofere securitate). Conturarea la elevi a valorilor legate de muncă este influenţată de mai mulţi factori dintre care amintim: familia (prin oferirea de modele), şcoala (prin promovarea anumitor cerinţe şi metode de predare), grupul de prieteni, experienţe concrete de muncă.
c) Aptitudinile reprezintă ansamblul de insuşiri care diferenţiază oamenii între ei în ceea ce priveşte maniera de desfăşurare a diferitelor activităţi şi mai ales în ceea ce priveşte randamentul calitativ şi cantitativ al acestora. Acestea stau la baza performanţelor în muncă şi asigură parcurgerea cu succes a diverselor forme de pregătire academică şi profesională. Printre modalităţile de identificare a aptitudinilor la elevi, putem enumera: - inventarierea activităţilor pe care aceştia ştiu să le facă cel puţin la nivel mediu şi fără un efort deosebit; - aplicarea de chestionare destinate identificării acestora.
d)Personalitatea reprezintă modul unic de gândi, simţi, de a acţiona, de a relaţiona al unei persoane. Simţul comun spune că personalitatea este variabila centrală, determinantă în alegerea şi adaptarea la carieră, însă cercetările nu au confirmat relaţia directă dintre anumite caracteristici de personalitate şi ocupaţii. Mediile educaţionale sau de muncă acceptă o diversitate de tipuri de personalitate; persoane cu caracteristici de personalitate similare pot obţine performanţe bune în ocupaţii diferite, aşa cum persoane cu caracteristici diferite pot să prefere aceeaşi ocupaţie sau ocupaţii similare. Este important ca elevii adolescenţi şi profesorii diriginţi să cunoască aceste caracteristici personale pentru ca în demersul de orientare a carierei să relaţioneze cât mai bine posibilităţile proprii cu cerinţele unei ocupaţii.
3.2. Comportamentul explorator Pentru obţinerea de informaţii privind deciziile de carieră şi cunoaşterea mediului profesional este necesară declanşarea unui comportament explorator prin care adolescentul să investigheze diverse medii ocupaţionale şi să cunoască mai multe posibilităţi de carieră.
A. Definirea deciziei şi identificarea alternativelor E. Reevaluarea deciziei D. Implementarea deciziei B. Explorarea şi evaluarea alternativelor existente C. Planul de carieră Etapele procesului decizional