Mama! Ce cuvânt în ă lț ă tor ! Primul nostru cuvânt ! Primul zâmbet, primul pas, prima carte de povești frumoase, copil ă ria cu toate tainele ei sunt. - презентация

1

2 Mama! Ce cuvânt în ă lț ă tor ! Primul nostru cuvânt ! Primul zâmbet, primul pas, prima carte de povești frumoase, copil ă ria cu toate tainele ei sunt strâns legate de aceast ă persoan ă.De aceea ea ne este veșnic ă icoan ă care ne ap ă r ă toat ă viața, c ă reia îi suntem veșnic datori s ă ne-nchin ă m.

3

4 Mama este ființa c ă reia îi suntem datori cu un respect profound, c ă reia îi mulțumim pentru faptul c ă ne-a adus pe lume și c ă al ă turi de Dumnezeu a contribuit la existența noastr ă, d ă ruindu-ne cel mai frumos cadou pe care îl putem primi cu inima deschis ă – viața.

5 O, mam ă (fragment) O, mam ă, dulce mam ă, din negur ă de vremi Pe fream ă tul de frunze la tine tu m ă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutur ă salcâmii de toamn ă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngân ă glasul t ă u… Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

6

7 Metoda cadranelor Selectând din poezie introduceți în primul cadran epitete, în al 2-lea – enumerații, în al 3-lea - personific ă ri, în al 4-lea – inversiuni

8 Mi-e dor de tine, mam ă Sub stele trece apa Cu lacrima de-o seam ă, Mi-e dor de-a ta privire, Mi-e dor de tine, mam ă. M ă icuța mea: gr ă din ă Cu flori, cu nuci și mere, A ochilor lumin ă, V ă zduhul gurii mele! M ă icuțo, tu: vecie, Nemuritoare carte De dor și omenie Și cântec f ă r ă moarte! Vânt hulpav pom cuprinde Și frunza o destram ă. Mi-e dor de-a tale brațe, Mi-e dor de tine, mam ă. Tot casc ă leul iernii Cu vifore în coam ă. Mi-e dor de vorba-ți cald ă, Mi-e dor de tine, mam ă. O stea mi-atinge fața Ori poate-a ta n ă fram ă. Sunt alb, batrân aproape, Mi-e dor de tine, mam ă.

9 Scrieți pe petalele florii toate cuvintele cu care a asociat-o poetul pe mama sa.

10

11 Cine? Cum? Când? Unde? Ce?

12

13

14

15

16 Chemare Str ă in ă tate, tu, amar ă, Întoarce mamele în ţar ă Întoarcele pe-arip ă de cocor C ă ci multe inimi se topesc de dor. Str ă in ă tate, f ă r ă mângâiere Veninul speranţei îl transform ă -n miere, Nu l ă sa copii îndureraţi Lipsiţi de mam ă, tat ă şi de fraţi. Str ă in ă tate, arm ă r ă pitoare, De ce atâtea inimioare-s goale? De ce r ă peşti micuţilor copil ă ria Şi o duci în vânt ca p ă p ă dia.

17