Hidrografia României Potenţialul turistic al hidrografiei. - презентация

1 Hidrografia României Potenţialul turistic al hidrografiei

2 Elementele hidrografice cu particularităţile lor creează obiective turistice importante. Dintre principalele forme de prezenţă a hidrografiei în turism, un rol important îl au: reţelele hidrografice; Dunărea; lacurile; Marea Neagră; apele subterane; izvoarele; izbucurile; cascadele, în special în turismul de recreere şi de agrement.

3 IZBUC = locul de iesire a apei unui pârâu sau râu subteran ce curge pe un canal carstic. Izbucul Ponor => Izbucul Galbenei

4 RÂURILE Râurile, indiferent de mărimea lor, sunt resurse turistice importante prin posibilităţile oferite agrementului prin: înot; pescuit; diversificarea valenţelor peisagistice.

5 RÂURILE Au un potenţial turistic ridicat şi sunt căutate în special de populaţia urbană pentru turismul de sfârşit de săptămână, dar şi pentru pescuitul sportiv şi sporturi nautice. Sporturile nautice se pot practica: pe cursurile inferioare ale râurilor din România; pe canalul Bega (fiind singurul râu interior canalizat şi navigabil cu vase de tonaj mic, din România); pe canalul Dunăre – Marea Neagră; pe Dunăre.

6 RÂURILE Oferă o atractivitate peisagistică deosebită (Someşul, Mureşul, Crişurile, Timişul, Cerna, Oltul, Jiul, Argeşul, Siretul, Bistriţa, Prutul). Configuraţia malurilor are un rol major în desfăşurarea activităţilor turistice. Malurile joase sunt preferate de turiştii care iubesc înotul, pescuitul, sporturile nautice, plaja. Malurile înalte atrag turiştii care preferă drumeţiile, alpinismul, sporturile nautice cu un grad mare de risc.

7 DUNĂREA Un rol important în cadrul potenţialului turistic al apelor curgătoare îl are Dunărea, atât de la intrarea în ţară, de la Baziaş până la Tulcea, cât mai ales în sectorul deltei (prin prezenţa grindurilor, a lacurilor, a canalelor, a braţelor, dar şi a unei vegetaţii şi faune specifice, prezenţa aşezărilor umane şi a unor activităţi economice specifice).

8 DUNĂREA Unele elemente climatice (temperatura, umiditatea) sunt influenţate de proprietăţile fizice ale apei Dunării, de relieful jos, de lunca Dunării. Astfel, temperatura medie anuală este mai ridicată decât în restul ţării, atingând valori de peste 11º C, umiditatea aerului este mai mare datorită proceselor intense de evaporaţie

9 DUNĂREA Aceste procese generează inversiuni de temperatură, determinând apariţia unor curenţi de aer descendenţi ce duc la destrămarea norilor şi predominarea timpului frumos. În sectorul deltei cantitatea medie anuală de precipitaţii este foarte redusă (sub 400 mm/an), dar lipsa precipitaţiilor este compensată de umiditatea ridicată, datorită evaporaţiei de pe suprafeţele acvatice. Din acest motiv, verile în Delta Dunării sunt mai răcoroase decât în restul ţării. Umiditatea din timpul verii, din interiorul mlaştinilor este cu 20 % mai mare decât în zona uscatului, datorită vegetaţiei abundente din aceste zone.

10 LACURILE Au şi ele un rol turistic important prin: agrement; sport (înot, pescuit, canotaj). În ansamblu, apa generează diferite tipuri de turism: turism balnear; turism de recreere; turism de sfârşit de săptămână; turism sportiv; turism profesional.

11 LACURILE Lacurile au o valoare turistică mai bine conturată decât apele curgătoare, în sensul că varietatea peisagistică este mai mare. Valoarea turistică este legată şi de geneza lor. Lacurile glaciare şi lacurile vulcanice se impun prin valenţele peisagistice limitrofe, lacurile carstice prin alimentările hidrologice, lacurile din depozitele de sare prin calităţile lor curative, limanurile fluviatile şi cele fluvio- maritime şi lagunele maritime ca domenii pentru pescuit şi sporturi nautice. Brizele de lac atenuează temperaturile extreme din împrejurimi.

12 LACURILE În România sunt peste 4000 de lacuri, care ocupă 1% din suprafaţa ţării noastre. Dintre acestea 57% sunt naturale şi 43% sunt antropice. Lacurile naturale pot fi: glaciare; vulcanice; de baraj natural; în depozite de calcare; în depozite de sare; lacuri sărate de câmpie; în depozite loessoide; limanuri fluviatile; limanuri fluvio-maritime; lagune maritime; bălţi; lacurile din Delta Dunării. Cele antropice pot fi: de acumulare (de baraj artificial); iazuri şi heleştee. Cele de acumulare sunt situate mai ales în regiunile montane şi deluroase şi pe lânga funcţia lor economică iniţială au şi valenţe turistice.

13 CONCLUZII În ansamblu, reţeaua hidrografică are un rol important în stimularea şi dezvoltarea activităţilor turistice, impunându-se prin toate formele de stocare a apei (apele de suprafaţă şi apele subterane). România are un potenţial balnear deosebit de valoros, prin factorii naturali reprezentaţi de apele minerale şi termale, nămolurile şi mofetele (gazele terapeutice) şi lacurile răspândite pe toată suprafaţa ţării.

14 Elementele hidrografice se constituie şi ele ca resurse naturale de importanţă turistică ridicată, impunându-se prin elementele estetice pe care le introduc în peisaj, prin aspectele ştiinţifice complexe ce le prezintă sau prin posibilităţile oferite de practicarea de activităţi de recreere şi de agrement nautic.

15 O atracţie deosebită o constituie numeroasele fenomene hidrologice din zonele carstice. Dirijate în subteran prin sorburi şi ponoare (frecvente în platourile carstice Scărişoara, Gheţari şi Ocoliş), apele străbat distanţe mari în teritoriul calcarelor şi reapar la suprafaţă prin guri de peşteră, izvoare carstice sau izbucuri.

16 Ponor - loc de pierdere al unui curs de apă prin crăpături impenetrabile pentru om, situat, de obicei, la piciorul unui perete de calcar; scurgerea apei nu se face cu presiune. Sorb - loc de pierdere în pământ al unui curs de apă situat sub oglinda apei; scurgerea apei se face sub presiune.

17 Ponor

18 Secetele îndelungate, îngheţurile târzii de primăvară, îngheţurile timpurii de toamnă, gerurile puternice, ploile torenţiale sunt fenomene nefavorabile, potenţial dăunătoare activităţilor turistice, aceste fenomene influenţând reţeaua hidrografică (regimul de scurgere în primul rând). Condiţiile climatice, dar mai ales distribuirea neuniformă a cantităţii de precipitaţii, în special în estul, sudul şi sud- estul ţării determină debitul şi regimul de scurgere al râurilor, având influenţe asupra potenţialului turistic reprezentat de acestea.

19 Bazinul Dunării

20

21 Breg si Brigach la Donaueschingen

22

23

24

25

26

27 Dunarea la Viena

28

29

30 Dunarea la Budapesta

31

32

33

34

35

36

37

38 Fluviul Dunărea Factorii care determină şi influenţează hidrografia - clima (în special cantitatea de precipitaţii) - relieful (dispunerea treptelor şi unităţilor de relief) - alcătuirea substratului (rocile) - circuitul apei în natură Date generale despre Dunăre - lungimea fluviului este de 2860 km - un segment de 1075 km (38%) este limitrof sau sau traversează teritoriul ţării noastre - este al doilea fluviu ca lungime şi debit din Europa - străbate continentul de la vest (M-ţii Pădurea Neagră) la est (M.Neagră), trecând prin 10 ţări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, Rep.Moldova, Ucraina) şi prin 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad) - adună aproape toată reţeaua hidrografică a ţării noastre - are variaţii de nivel şi de debit, cele mai mari debite fiind în luna mai, iar cele mai mici, toamna/iarna - cantitatea medie anuală de aluviuni transportate este de 30 milioane tone - potenţialul hidroenergetic al Dunării reprezintă ¼ din totalul potenţialului hidroenergetic al ţării noastre Sectoarele Dunării: Sectorul Baziaş - Porţile de Fier (Defileul Dunării). Zona îngustă din dreptul Munţilor Almăjului poartă numele de "Cazane". În urma construirii barajului s-a format un lac întins, necesar hidrocentralei "Porţile de Fier". Sectorul Porţile de Fier – Călăraşi este situat în sudul C. Române. Lunca Dunării are o lăţime de până la km. Sectorul Călăraşi – Brăila ("bălţile" Dunării) se caracterizează prin despărţirea Dunării în două braţe care închid în interior incinte (Insula Mare a Brăilei şi Balta Ialomiţei) transformate în zone agricole. Sectorul Brăila – Marea Neagră (Dunărea Maritimă), permite în aval de Brăila, intrarea navelor maritime. În apropiere de Tulcea, Dunărea se desparte în trei braţe: Chilia, Sulina, Sf.Gheorghe.

39 MAREA NEAGRĂ

40

41

42 Varna

43 Burgas

44 Zonguldak

45

46 Sinop

47 Samsun

48 Batumi

49 Suhumi SUHUMI

50 Tuapse

51 Soci

52 Novorossiysk

53 Kerci

54 Sevastopol

55 Odessa

56 Ialta

57 Broasca ţestoasă pieloasă

58

59

60

61