COMPETENŢA CA FINALITATE A PROCESULUI EDUCAŢIONAL

Competenţa şcolar ă include o totalitate de orient ă ri semantice, cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi experienţa de acţiune a elevilor în raport cu un anumit tip de obiecte din lumea înconjur ă toare, necesare pentru activitatea productiv ă de importanţ ă personal ă şi social ă.

O ierarhie a competenţelor şcolare: 1. Competenţe de baz ă, cheie – megadisciplinare, care deriv ă din obiectivele educaţionale generale orientate la aştept ă rile societ ă ţii, stipulate în Cirriculumul de baz ă ; 2. Competenţe disciplinare, care deriv ă din obiectivele curriculare generale şi de referinţ ă, specifice unei discipline de înv ă ţ ă mînt.

Competenţe de baz ă se consider ă acele competenţe care, fiind formate, permit, contribuie la rezolvarea diferitelor probleme din viaţa personal ă, profesional ă sau social ă pe parcursul întregii vieţi.

Competenţe şcolare Competenţele - reprezint ă ansambluri structurate de cunostinţe şi deprinderi dobândite prin învaţare; acestea permit identificarea şi rezolvarea în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu. Competenţele generale - se definesc pe obiect de studiu şi se formeaza pe durata învaţamântului liceal. Ele au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic c ă tre achiziţiile finale dobândite de elev prin învaţare. Competenţele specifice - se definesc pe obiect de studiu şi se formeaza pe parcursul unui an şcolar. Ele sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în dobândirea acestora. Competenţelor specifice li se asociaz ă prin program ă unit ă ţi de conţinut.

Sarcinile şcolii contemporane în contextul form ă rii competenţelor: Dezvoltarea gîndirii critice; Formarea abilit ă ţilor de activitate independent ă ; Formarea abilit ă ţilor de autoinstruire şi mobilitate academic ă (elevul se va descurca în orice colectiv de elevi, clas ă, şcoal ă ); Formarea abilit ă ţilor de lucru în echip ă ; Formarea abilit ă ţilor de formulare a sarcinii şi de rezolvarea ei prin cooperare; Formarea abilit ă ţilor de autoevaluare, autocontrol.

Activitatea de integrare prezint ă urm ă toarele caracteristici (X. Roegiers) O activitate în care elevul este actor; O activitate care îl determin ă pe elev la mobilizarea unui ansamblu de resurse: cunoştinţe, experienţe, scheme, automatisme, capacit ă ţi, priceperi etc.; O activitate care articuleaz ă cu o situaţie nou ă. Reproducerea nu permite mobilizarea unor resurse diverse; O activitate care are un caracter semnificativ, în m ă sura în care face, într-un mod sau altul, leg ă tura între studiile şi situaţiile complexe ce le justific ă.

Patru cerinţe de baz ă pentru formarea competenţelor (J. Rawen): Revizuirea viziunilor privind posibilit ă ţile fiec ă rui elev (nu toţi elevii pot fi competenţi într-un anumit domeniu). Reformularea csopurilor înv ă ţ ă mîntului. Pe primul plan s ă fie plasat ă dezvoltarea personalit ă ţii prin individualizarea înv ă ţ ă rii. Schimbarea metodelor de înv ă ţare care s ă contribuie la identificarea şi formarea de competenţelor elevilor în funcţie de interesele şi aptitudinile lor. Axarea sistemului de evaluare pe metacogniţie la diferit nivel.

O clasificare a competenţelor (reprezentanţii ţ ă rilor semnatare ale Declaraţiei de la Bologna) Instrumentale; Sistemice; Interpersonale.

Competenţe instrumentale sunt cele cognitive, metodologice, tehnologice şi lingvistice A avea competenţe instrumentale înseamn ă : a analiza şi a sistematiza informaţia acumulat ă ; a organiza şi a planifica o acţiune; a achiziţiona cunoştinţe generale fundamentale; a comunica în scris şi oral în limba matern ă ; a cunoaşte o limb ă str ă in ă ; a gestiona informaţia; a rezolva probleme; a lua decizii etc.

Competenţele interpersonale vizeaz ă exprimarea sinelui, interacţiune social ă şi cooperare A avea competenţe interpersonale înseamn ă : a munci în echip ă ; a interacţiona cu alţii în realizarea sarcinilor; a munci într-o echip ă interdisciplinar ă ; a evalua munca proprie şi cea a colegilor; a comunica cu experţi din alte domenii; a aprecia diversitatea şi multiculturalitatea; a munci în context internaţional; a manifesta angajare etic ă.

Competenţele sistemice cer abilitatea de a planifica şi efectua schimb ă ri la nivel sistemic, de a concepe sisteme noi şi de a le ameliora pe cele existente. A avea competenţe sistemice înseamn ă : a aplica în practic ă cunoştinţele achiziţionate; a cerceta; a înv ă ţa; a se adapta la situaţii noi; a genera idei noi; a conduce o activitate comun ă ; a manifesta înţelegere pentru culturile şi obiceiurile altor popoare;

Competenţe sistemice a munci autonom; a concepe şi a monitoriza realizarea unor proiecte ; a manifesta iniţiativ ă ; a avea preocupare pentru calitate şi succes.