Fig. 2.1. Componentele neuronului. Fig. 2.3. Curentul local în fibra nervoasă amielinică. Porţiunea excitantă (1) a nervului este stimulul, care se propagă.

Презентация:



Advertisements
Похожие презентации
TRANSMITEREA SINAPTICĂ. NEURONULNEURONUL CORPUL CELULAR (SOMA) SEDIUL ACTIVITĂŢILOR METABOLICE SEDIUL ACTIVITĂŢILOR METABOLICE DIAMETRU : μ m mm DIAMETRU.
Advertisements

Organizarea generală Partea sistemului nervos care controlează funcţiile viscerelor se numeşte sistem nervos autonom sau vegetativ. Acest sistem controlează.
Tesut muscular. Fig.3.1. Structura muşchiului striat (în stare de repaus)
MECANISMELE FOTOCHIMICE IMPLICATE ÎN PROCESUL VEDERII lumina rodopsina * rodopsina transducina transducina * fosfodiesterazafosfodiesteraza * GMPc5-GMP.
Componentele sistemului cardiovascular 1. Inima = pompa care asigură forţa necesară circulaţiei sângelui în organism, prin intermediul celor două circulaţii:
Observări fenologice Starea cerului; Temperatura aerului; Prezena vântului; Precipitaii. (Însemnarea datelor în calendarul naturii.)
TERMODINAMICĂ. Stări de agregare ale substanţei a) Starea solidă: au formă proprie; rigiditate; au volum propriu (incompresibilitate). b) Starea lichidă:
Măduva spinării Localizare : în interiorul canalului vertebral, structură segmentară Substanţa albă dispusă la exterior – prelungirile neuronilor. Substanţa.
ANTICORPII. RASPUNSUL IMUN. IMUNOGLOBULINELE (ANTICORPII) Ig prezintă glicoproteine din fracţia γ -globulinelor. Se disting Ig membranare (BCR) şi Ig.
Fiziologia ţ esuturilor excitabile Excitabilitatea este capacitatea de-a răspunde la excitaţie în mod specializat, orientat, cu o viteză maximă. Excitabilitatea,
R i r I IR – raz ă reflectat ă r – unghi de reflexie Suprafa ţ a de separare NI – normala lasupra- fa ţ a de separa ţ ie N Prof. Elena Răducanu, Colegiul.
LEPRA (BOALA HANZEN). DEFINIŢIE Lepra este o maladie cronică, infecţioasă cauzată de Micobacterum leprae (bacilul Hansen), ale cărei manifestări clinice.
DOBÂNDA Oleg STRATULAT prof. univ. dr.. SUBIECTE 1. Esenţa şi funcţiile dobânzii. 2. Formele şi varietăţile dobânzii. 3. Rata dobânzii. 4. Calcularea.
ANTICORPII. RASPUNSUL IMUN. IMUNOGLOBULINELE (ANTICORPII) Ig prezintă glicoproteine din fracţia γ - globulinelor. Se disting Ig membranare (BCR) şi Ig.
Reglarea activităţii cardiace Mecanisme intrinsece Heterometric Homeometric Sinteza proteinelor Mecanisme extrinsece Reglarea nervoasă 1. simpatică 2.
URGENŢE RESPIRATORII catedra Urgenţe medicale conf. universitar Larisa Rezneac.
Exemple de baze KOH-hidroxid de potasiu NaOH-hidroxid de sodiu Ca(OH) 2 -hidroxid de calciu Mg(OH) 2 -hidroxid de magneziu Al(OH) 3 -hidroxid de aluminiu.
Metabolismul Bioenergetica Ciclul Krebs. Noţiuni generale de metabolism. Catabolismui şi anabolismul. Căile metabolice centrale, ciclice şi specifice.
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie Nicolaie Testimiţanu Incompatibilitate Rh.
Транксрипт:

Fig Componentele neuronului

Fig Curentul local în fibra nervoasă amielinică. Porţiunea excitantă (1) a nervului este stimulul, care se propagă în direcţia de la porţiunea anterior ex-citată. În porţiunea anterioară (2) excitaţiei apare depolarizarea critică a mem-branei, iar în cea posterioară (3), depolarizarea este compensată prin efluxul ionilor K+.

Fig Conducerea saltatorie a excitaţiei în fibra mielinică

Particularităţile conducerii în fibrele nervoase Conducerea indiferentă pentru fibra nervoasă izolată – în ambele direcţii Conducerea izolată – transmiterea excitaţiei fără propogare spre fibra alăturată Conducere nedecremenţială Neuronii integri anatomic şi funcţional

Fibrele A, în funcţie de grosime şi de viteza de conducere, se clasifică în fibre α - alfa (15 μm, media 100 m/s), β - beta (8 μm, media 50 m/s), γ - gama (5 μm, media 25 m/s) şi δ - delta (< 3 μm, media 12 m/s). Astfel de fibre sunt ata-şate motoneuronilor şi proprioreceptorilor. Tipul B de fibre, cu diametrul de 1–3 μm şi viteza de conducere medie de cca. 7 m/s sunt fibre preganglionare vegetative. Fibrele C, amielinice, cu diametrul sub 1 μm, au o viteză de conducere între 0,5–2,0 m/s. Astfel, la viteza de 0,5 m/s, PA va traversa calea de la creier până la degetele picioarelor în timp de cca. 4 s; la viteza de 175 m/s această cale va fi traversată în timp de 0,01 s.

Clasificarea fibrelor nervoase din nervii mamiferelor Tipul de fibră Diametrul (µm) Viteza (m/sec) Funcţia Aα – 120Propriorecepţie, somatomotorie Aβ5 – 1330 – 70Presiune, atingere în tegument Aγ3 – 815 – 30Motorie, aferenţe spre fusurile neuro- musculare Aδ1 – 512 – 30Durere, temperatură, atingere în tegu- ment B1 – 33 – 15Fibre preganglionare vegetative C0,4 – 1,2 o,3 – 1,3 0,5 – 2 0,7 – 2,3 Durere, temperatură, mecanorecepţie, răspunsuri reflexe simpatice, fibre postganglionare vegetative

După elementele care vin în contact se disting: sinapse neuroneuronale (axo-somatice, axo- dendritice, dendro-denditice şi axo-axonice); sinapse neuroefectoare: neuromusculare între un neuron şi o fibră musculară striată - placa motorie sau joncţiunea neuromusculară; între un neuron şi o fibră musculară netedă; de tip neuroglandular între un neuron şi o celulă glandulară.

Modalitatea de transmitere Sinapse electrice Sinapse chimice excitatoare- potenţial postsinaptic excitator (influx de Na +, eflux de K + ) Sinapse chimice inhibitoare - potenţial sinaptic inhibitor (influx de Cl -, eflux de K + ) Sinapse chimice

Proprietăţile funcţionale ale sinapselor Conducerea unidirecţională Sumarea Convergenţa,divergenţa,ocluzia Potenţierea (fascilitarea) posttetanică Întârzierea sinaptică Postdescărcarea Fatigibilitatea Susceptabilitatea la diferiţi agenţi Inexcitabilitatea electrică Plasticitatea

Propogarea excitaţiei în sinapse Prezenţa neurotransmiţătorului în presinapsă Prezenţa receptorilor proteici în postsinaptică Specificitate pentru neurotransmiţător Apariţia depolarizării sau hiperpolarizării în postsinaptică Apariţia sumaţiei postpotenţialului sinaptic (PPS) Creşterea PPS la inactivarea enzimelor de degradare a neurotransmiţătorului Acţiunea drogurilor prin receptorii postsinaptici

Substanţele care afectează neuromediaţia colinergică SubstanţaOrigineaEfectele CuraraPlante din America de Sud Chododendron tomentosum şi Strychnos toxifera Interacţionează cu Ach la ni-velul receptorilor din placa mo-torie BotulinaBacilul Clostridium botulinumInhibă eliberarea Ach StricninaSeminţele de Strychnos nux vomica, plantă din India, Ceylon, Africa de Sud, Australia Împedică apariţia PPSI în mădu-va spinării NeostigminaBobul nigerianInhibă AchE în celulele postsi- naptice FizostigminăSinteză chimicăInhibă AchE în celulele postsinaptice SuccinilcolinaSinteză chimicăBlochează transmiterea sinapti-că, fixându-se pe receptorii Ach Gaz neuroactivSinteză chimicăInhibă AchE în celulele postsi- naptice Tetrodotoxina Peşte tropical TetrodonBlochează canalele Na + Sinapse chimice

Fig Convergenţa (A) terminaţiunilor presinaptice ale mai multor neuroni pe un singur neuron postsinaptic şi divergenţa (B) ramificaţiilor axo-nice ale unui neuron presinaptic, pe mai mulţi neuroni postsinaptici

Fig Eliberarea neurotransmiţătorului în sinapsele chimice

Fig Sinapsa axo-axonică între terminaţia axonică A şi terminaţia axonică B. C este corpul celular postsinaptic comun