Oreionul la copil Catedra Boli infecţioase Facultatea Educaţie Continuă în Medicină şi Farmacie USMF Nicolae Testemiţanu Clinica Boli infecţioase la copii Dr. Galina Rusu - doctor în Medicină, conferenţiar universitar Dr. Tatiana Juravliov – asistent universitar

Oreionul Parotidita urliană Infecţia urliană Salivita epidemică Эпидемический паротит (рус.) Паротитная инфекция Свинка, заушница (народное) Parotidite epidemique ( франц.) Parotitis epidemica (latin.) Mumps (Engl.)

Actualitatea temei În practica de toate zilele medicul se întâlneşte destul de frecvent cu oreionul atât la copii, cât şi la adulţi. Multiple forme clinice ale oreionului determină afectarea diferitor organe şi sisteme. Aşa cum maladia eczistă sub diferite formre clinice, diagnosticul ei nu este întotdeauna atât de simplu. E dificilă stabilirea diagnosticului oreionului atunci, când sunt afectate izolat SNC, pancreasul, testicule şi în cazul formelor fruste, uşoare. Consecinţele diagnosticului tardiv conduc la schimbări patologice ale SNC, atrofia testiculelor, în unele cazuri poate surveni decesul. Deci fiecare medic e obligat să cunoască bine clinica oreionului.

glandele salivare Oreionul, sau infecţia urliană este o boala infecţioasă provocată de virusul urlian, care afectează ţesutul glandular, mai frecvent glandele salivare, în special parotide, precum şi sistemul nervos central.

Afecţiuni glandulare

Etiologie Familia Paramyxoviridae ARN ARN-virus (monocatenar) Învelişul conţine: hemaglutinine, hemolizina şi neiraminidaza Structura antigenică stabilă Produce efect citopatic pe culturi tisulare Poate fi identificat în salivă, sânge, lichidul cefalorahidian, urină. Relativ rezistent: t -20ºC – cîteva zile, t mai joasă – 6-8 luni.

Structura virusului urlian

Epidemiologie Sursa de infecţie: bolnavi cu forme tipice de oreion bolnavi cu forme atipice (fruste, inaparente) Mecanismul de transmitere: calea aeriană ( prin picături de salivă) contact indirect (prin obiecte atinse de salivă) Indicele receptivităţii constituie 85%. Morbiditatea max. – copii 5-15 ani Sezonalitatea – iarnă-primăvară

Imunitatea – postinfecţioasă, durabilă. Anticorpi clasei IgM apar la sfârşitul primei săptămîni de boală şi persistă zile. Mai tîrziu apar anticorpi clasei IgG, titrul creşte în 3-4 săptămînă şi persistă toată viaţa. Copiii primului an de viaţă transplacentar primesc anticorpi specifici, care se păstrează pînă la 9-10 luni.

Oreionul se înregistrează sub forma de infecţii sporadice şi izbucniri epidemice. Sunt posibile şi infecţii nozocomiale. Durata contagiozităţii – ultimele 2- 3 zile a perioadei de incubaţie şi primele 9-10 zile de boală.

Vârsta cea mai afectată de aceasta maladie este de la 5 la 15 ani (85%) mai cu seama cei, care frecventează colectivităţi pentru copii. De la introducerea vaccinării, morbiditatea prin oreion a scăzut foarte mult la grupa de vârstă 5 9 ani, devenind mai frecventă la adolescenţi. Creşterea nivelului de acoperire vaccinală contra oreionului în a.1999, precum şi a păturii imune în urma infecţiei suportate pe parcursul anilor epidemici , au contribuit la scăderea semnificativă a morbidităţii, însă situaţia s-a agravat la finele anului 2007 izbucnirea unei epidemii noi de oreion.

Număr săptămânal a cazurilor de oreion în Republica Moldova aa

Cuprinderea cu vaccinări şi morbiditatea prin oreion în Republica Moldova Campanie de imunizare în masa adolescenţi şi tineri până la 23 ani 2 doze la 1 şi 7 ani 1 doză la 1 an până în 2001 Incidenţa: ,5%ooo; 2007 – 42,4%ooo; 2008 – 726,3%ooo; 2009 – 7,12%ooo; 2010 – 3,52%ooo; obiectiv sub 6,0 %ooo

Patogenie Poarta de întrare a agentului cauzal este mucoasa cavităţii bucale, nazofaringe, mucoasă căilor respiratorii superioare. Viremie primară. Localizarea primară şi replicarea virusului urlian în glandele salivare şi alte organe glandulare (pancreas, testicule) şi sistemul nervos central. Posibilă viremie secundară cu afectarea altor organe. Formarea imunităţii specifice, stabile.

Anatomie patologică Glandele salivare, pancreasul: Glandele salivare, pancreasul: edem interstiţial, infiltraţie limfo-plasmocitară şi descuamaţie epitelială. Testicule: Testicule: (au un înveliş fibros, neelastic) virusul produce hemoragii punctiforme şi distrucţia epiteliului tubilor seminiferi comprimaţi prin edem, ischemia epiteliului seminifer cu risc de necroză. SNC: SNC: hiperemie, edem, infiltraţii celulare perivasculare cu un proces de demielinizare perivasculară (meningita limfocitară).

Manifestările clinice în diverse forme ale oreionului Perioada de incubaţiePerioada de incubaţie – zile, în medie zile. Perioada prodromalăPerioada prodromală (1-2 zile) – subfebrilitate, disconfort, cefalee, indispoziţie, dureri retromandibulare.

Date clinice în parotidită Febră. Cefalee. Dureri retromandibulare la masticaţie. Tumefacţie la nivelul uneia dintre glandele parotide, iar peste 1-2 zile în mare parte şi a celeilalte. Glandele parotide la palpare sunt elastice, sensibile. Pielea lucioasă, neinfiltrată, destinsă, de culoare normală. În cavitatea bucală orificiul canalului Stenon infiltrat (roşu, proeminent) – simptomul Moursou (50%-80%). Parotidita progresează în 2-3 zile şi durează 7-10 zile. Notă: Parotidita urliană se înregistrează în 80% din cazuri.

Date clinice în submaxilită Tumefacţie mai frecvent bilaterală, ovală, elastică, păstoasă, nedureroasă. Edem periglandular, uneori cervical. Frecvent se asociază cu parotidita, dar poate fi şi singura afecţiune în oreion. Notă: Submaxilita urliană se înregistrează în 25% din cazuri.

Date clinice în sublingvită Tumefacţia glandei sublinguale Edem Jenă în alimentaţie Se înregistrează foarte rar

Febra în oreion

Date clinice în pancreatită Debut brusc Febră Dureri epigastrice sau în centură Greţuri, vome Anorexie Diaree sau constipaţie Amilazemia şi amilazuria crescute (uneori în lipsa manifestărilor clinice) Semnele clinice durează zile Funcţia pancreasului se restabileşte în 3-4 săptămîni. Notă: Pancreatita urliană se înregistrează în 51-72% din cazuri.

Date clinice în orhită, orhoepididimită Febră Frison Dureri în partea inferioară a abdomenului Tumefacţie testiculară, edem, congestie, temperatură locală, dureri, frecvent unilaterală, poate fi bilaterală (15%) Apare după 1-2 săptămîni de la debutul parotiditei Durează 5-7 zile, apoi treptat cedează Se poate asocia cu epididimită Notă: Orhita, orhoepididimita se înregistrează în 31-34% din cazuri.

Date clinice în afecţiunile glandulare rareori atestate Ooforita, adnexita: dureri în abdomenul inferior. Tireoidita: febră; tahicardie; tumefacţie a tiroidei; dureri locale. Dacrioadenita: edem palpebral; dureri oculare. Mastita dureri şi tumefacţie a glandelor mamare.

Date clinice în meningita seroasă Se instalează mai frecvent ulterior parotiditei (a 5-7-a zi), dar poate preceda sau poate apărea concomitent. În debut: febră, cefalee, vome repetate. Fotofobie, fonofobie. Semne meningiene (redoarea cefei, semnele Kernig, Brudzinschi) apar în 1-2-a zi a bolii, dar pot fi frecvent disociate sau chiar absente. Notă: Meningita urliană se înregistrează pînă la 85% din cazuri.

Lichidul cefalorahidian transparent, proteinorahie normală, pleiocitoză limfocitară /mms, (în primele 2-3 zile ale bolii – pleiocitoză mixtă, uneori neutrofilică) glucorahie, clorurorahie – valori normale reacţia Pandi – slab pozitivă

Date clinice în encefalită, meningoencefalită Date clinice şi paraclinice caracteristice meningitei Tulburări de conştienţă (obnubilare, sopor), delir Convulsii Semne de focar cerebral Se înregistrează rareori Evoluţie – benignă, semnele meningiene dispar în 5-7 zile LCR se va normaliza după 3-5 săptămîni Rareori: tulburări senzoriale, cefalee, areflexie reziduale În formele mai grave, foarte rar, sunt posibile sechele (hidrocefalie, semne de focar cerebral) Notă: Encefalita, encefalita (meningoencefalita) urliană se înregistrează în 0,5-1% din cazuri.

Date clinice în nevrite şi în poliradiculopatii (rareori atestate) Pareza n. facialis în parotidita gravă cu edem periglandular marcant. Poliradiculoneuropatia de tip Gullain-Barre (hipotonie musculară, hipo/areflexie simetrică a membrelor inferioare, sindrom algic, modificări ale LCR, evoluţie benignă).

Clasificarea formelor clinice ale oreionului Tipică: glandulară:glandulară: cu afectarea numai a ţesutului glandular (parotidită, submaxilită, pancreatită, orhită); cu afectarea SNCcu afectarea SNC (meningita, meningoencefalita seroasă); neuroglandulară, sau mixtă: cu afectarea glandelor salivare şi SNC, diferite variante, la fel şi cu afectarea altor organe glandulare (parotidită, pancreatită, orhita, meningită seroasă).

Atipică: (în focare constituie 20-30% din cazuri): frustă (febră absentă, tumefacţie parotidiană slab pronunţată, evoluţie rapidă); asimptomatică (semne clinice absente, detectarea anticorpilor specifici clasa IgM în serul sanguin).

Clasificarea oreionului conform severităţii bolii Forme cliniceForme clinice Uşoară Medie Severă Criteriile de severitateCriteriile de severitate:Generale: afectarea SNC (simptoame de intoxicaţie, de afectare a meningelor şi ţesutului encefalic); durata şi mărimea febrei.Locale: implicarea în procesul patologic în afară de glandele salivare şi a altor organe glandulare (pancreasul, gonadele etc.); gradul de tumefiere a glandelor parotide

Gradul de tumefiere a glandelor parotide Gradul I Gradul I – tumefierea glandelor parotide se apreciază numai prin palpare; Gradul II Gradul II – tumefierea glandelor parotide se determină nu numai palpator, ci şi vizual; Gradul III Gradul III – tumefierea glandelor parotide este însoţită de edem cervical.

Complicaţiile şi sechelele oreionului Complicaţii: Miocardită urliană Encefalită severă cu sechele importante (15-30% din cazuri) Mielită, meningomielită Purpură tromocitopenică Artrite, artropatii La copii în vîrstă pînă la 2 ani complicaţii cu suprainfecţii bacteriene (otită, pneumonie, stomatită). Sechele: Cerebrastenie (70%) Hipoacuzie (rareori) Hipertensiune intracraniană (10-15%) Pancreatită cronică (13%) Diabet zaharat Azospermie Atrofie testiculară

Particularităţi clinice şi de evoluţie a oreionului la nou-născuţi şi sugari Se întîlneşte foarte rar. Evoluează cu parotidită sau submaxilită. SNC nu este afectat. Fibroelastoza endocardică la nou- născut este considerată consecinţă a infecţiei intrauterine.

Particularităţile oreionului la gravide Evoluează în forme tipice. Oreionul declanşat în primul trimestru al sarcinii prezintă risc de avort sau malformaţii congenitale (aproximativ 20% din cazuri).

Particularităţile clinice şi de evoluţie a oreionului la adulţi Frecvent forme severe Afecţiunile gonadelor mai frecvente (uneori orhita este singură manifestare clinică) Complicaţii (miocardita urliană) mai frecvente

Criterii de diagnostic Tablou clinic: debut acut cu febră şi semne de intoxicaţie; apariţia tumefacţiei de consistenţă păstoasă a glandelor salivare de la debut mai frecvent unilaterală, în dinamică peste 1-2 zile – bilaterală, dureri la masticaţie; apariţia pe fon de parotidită (sau succesiv) submaxilitei, pancreatitei, orhitei, meningitei seroase, însoţite de febră Date epidemiologice Date epidemiologice Date de laborator Date de laborator

Recomandări pentru culegerea anamnesticului Date epidemiologice: contact cu bolnavul cu oreion; situaţie epidemică la oreion în zona geografică; cazuri de oreion în instituţia preşcolară, şcolară etc.; pacient din focar de oreion. Date clinice: debut acut; febră; dureri moderate retromandibulare (unilaterale sau bilaterale); tumefacţia în zona retromandibulară; cefalee; vome repetate; dureri abdominale; dureri şi tumefacţie testiculară.

Investigaţiile paraclinice în oreion Analiza generală a sîngelui Analiza generală a urinei LCR (licvorograma) Alfa-amilaza sîngelui Alfa-amilaza urinei Lipaza, tripsina Cultura LCR (în meningite, meningoencefalite) la virusul urlian Determinarea prezenţei anticorpilor specifici clasa IgM în serul sangvin prin analiza imunoenzimatică (la primele cazuri în epidemie) Seruri pare – depistarea anticorpilor faţă de virusul urlian ( RFC, RHAI) (la primele cazuri în epidemie) PCR (la posibilitate) Examenul fundului de ochi Electroencefalograma

Diagnosticul diferenţial al oreionului cu afectarea glandelor salivare Difteria faringiană toxică Difteria faringiană toxică Limfadenita cervicală Limfadenita cervicală Parotidita toxică Parotidita toxică Mononucleoza infecţioasă Mononucleoza infecţioasă Parotidita purulentă Parotidita purulentă

Diagnosticul diferenţial al meningitelor seroase la copii Meningita urliană Meningita urliană Meningita enterovirală Meningita enterovirală Meningita tuberculoasă Meningita tuberculoasă Meningita herpetică Meningita herpetică Poliomielita (forma meningiană) Poliomielita (forma meningiană) Choriomeningită limfocitară Choriomeningită limfocitară Rujeola Rujeola Rubeola Rubeola Varicela Varicela

Diagnosticul diferenţial al meningitelor seroase cu bacteriene Meningită meningococicăMeningită meningococică Meningită pneumococicăMeningită pneumococică Meningită Haemophilus influenzae, tip bMeningită Haemophilus influenzae, tip b Meningită stafilococicăMeningită stafilococică

Diagnosticul diferenţial al pancreatitei urliene apendicită acută apendicită acută ulcer perforat ulcer perforat ocluzie intestinală ocluzie intestinală pancreatită acută hemoragică pancreatită acută hemoragică infarctul miocardului infarctul miocardului pneumonie pneumonie pneumotorax pneumotorax abces subdiafragmal abces subdiafragmal pielonefrită pielonefrită colecistită acută colecistită acută

Diagnosticul diferenţial al orhitei urliane orhita din varicelă, bruceloză, tuberculoză, mononucleoza infecţioasă, enteroviroze orhita din varicelă, bruceloză, tuberculoză, mononucleoza infecţioasă, enteroviroze infecţii bacteriene genito-urinare infecţii bacteriene genito-urinare torsiuni testiculare torsiuni testiculare varicocel varicocel tumori testiculului (debut treptat, lipsa febrei, lipsa semnelor de intoxicaţie, mărirea treptată în volum, noduloase) tumori testiculului (debut treptat, lipsa febrei, lipsa semnelor de intoxicaţie, mărirea treptată în volum, noduloase)

Tratamentul oreionului cu afectarea glandelor salivare în condiţii de izolare la domiciliu: Tratament nemedicamentos Tratament nemedicamentos Tratament medicamentos Tratament medicamentos Supravegherea medicală la domiciliu Supravegherea medicală la domiciliu

Regimul zileiRegimul zilei zile Repaus la pat – zile. Igiena cavităţii bucale (spălături cu infuzie de muşeţel, sol. Nitrofural 1:5000, sol. Hidrocarbonat de sodiu 2%). căldură uscată Aplicaţii de căldură uscată pe glandele salivare afectate. Notă: Compresele umede sunt contraindicate! DietaDieta Regimul alimentar adaptat toleranţei digestive. Alimente semisolide. Aport de lichide (apă minerală plată, sucuri, compot, ceaiuri). AntipereticeAntiperetice VitamineVitamine

Supravegherea medicală la domiciliu 3 săptămîni de la debutul bolii Supravegherea medicală va dura 3 săptămîni de la debutul bolii (rareori meningita apare la a a zi). Măsurarea temperaturii de 2 ori pe zi. La apariţia febrei, vomei, cefaleei se va suspecta meningita – copilul se va spitaliza. La apariţia orhitei sau/şi a pancreatitei sau/şi a meningitei – spitalizare. La apariţia complicaţiilor se va indica spitalizarea. nu mai puţin de 9 zile. Izolarea la domiciliu a pacientului va dura pînă la dispariţia semnelor clinice, dar nu mai puţin de 9 zile.

Criteriile de spitalizare a pacienţilor cu oreion Afecţiuni poliglandulare Orhita urliană Pancreatita urliană Meningita, meningoencefalita urliană Parotidita severă Oreion cu complicaţii Indicaţii epidemiologice Pacienţi de gen masculin în vîrstă de peste 12 ani cu risc crescut de apariţie a orhitei (regimul la pat reduce pericolul orhitei de 3 ori şi mai mult)

Tratamentul de spital al copiilor cu parotidită urliană forma severă Antipiretice Antipiretice/analgezice şi spasmolitice (la febra peste 38,5ºC) Antihistamininice (la necesitate) Vitamine Diuretice Imunomodulatoare: Viferon - 1mln U Viferon - 1mln U - 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile copiilor de vîrstă şcolară; Viferon U Viferon U cîte 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile copiilor de vîrstă preşcolară Externarea din spital - după zile de la debutul bolii

Tratamentul de spital al copiilor cu pancreatita urliană Regimul zilei:Regimul zilei: Repaus la pat pînă la dispariţia semnelor clinice (7-10 zile). Aplicaţii reci pe proiecţia pancreasului. Dieta:Dieta: În primele 1-2 zile – pauză alimentară, apoi se va administra dieta cu restricţie în lipide şi glucide, după zile se va trece la dieta 5p. Aport de lichide – ape minerale alcaline, ceaiuri.

Tratamentul de spital al copiilor cu orhită urliană Indicaţii: Repaus la pat pînă la dispariţia semnelor locale. Aplicaţii reci primele 2-3 zile din debutul orhitei. Aplicaţii calde din ziua a 3-4-a din debutul orhitei. Suspensor în perioada acută a bolii şi plus 2-3 săptămîni după dispariţia semnelor clinice.

Tratamentul medicamentos Glucocorticoizi: Prednisolon 1-2 mg/kg/24 de ore i.m. – 5-10 zile sau Dexametazonă 0,1-0,2 mg/kg/24 ore – 5-10 zile. Antiinflamatoare nesteroidiene: Ibuprofen: 1-12 ani – mg/kg pe zi divizată în 3-4 prize pentru perioada acută a bolii Antibiotice: Ampicilină – 500 mg de 4 ori pe zi, i.m., 7 zile, sau Amoxicilină – 500 mg de 3 ori pe zi, per os, 7 zile Imunomodulatoare: Viferon - 1mln U - 1 supozitoriu de 2 ori pe zi, 5 zile copiilor de vîrstă şcolară. Externarea din spital - după 5-6 zile de la dispariţia semnelor locale.

Tratamentul de spital al copiilor cu meningită (meningoencefalită) urliană Terapia de dezintoxicare Substituenţi de plasmă şi soluţii perfuzabile Antiinflamatoare nesteroidiene Terapia de deshidratare Vitamine Ameliorarea circulaţiei sangvine cerebrale Anticonvulsivante Antipiretice/analgezice şi spasmolitice (la febra peste 38,5ºC) Antihistamininice (la necesitate) Oxigen

În formele severe ale meningitei (meningoencefalitei) urliene suplimentar: Corticoterapia (în meningoencefalită): Dexametazonă – 0,5-1 mg/kg/24 de ore i.v. sau i.m., 2-3 zile sau Prednisolon – 2-3 mg/kg/24 ore i.v. sau i.m., 2-3 zile Imunomodulatoare: Viferon - 1mln U - 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile copiilor de vîrstă şcolară; Viferon U cîte 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile copiilor de vîrstă preşcolară Antiproteolitice: Aprotinină AtrU de 2 ori pe zi (sau 1000 AtrU/kg) i.v. în perfuzii. Externarea din spital - după vindecarea clinică

Nota: Antibioticele sunt indicate numai în caz de suprainfecţii bacteriene!

Evoluţia şi prognosticul oreionului În formele glandulare, durata bolii este de 7-10 zile, cu vindecare completă. În formele cu afectarea SNC, boala durează 2-3 săptămîni, o evoluţie frecvent benignă, cu excepţia meningoencefalitei, care poate solda cu sechele şi cu deces. În formele asociate, boala are o evoluţie ondulantă, caracterizată prin apariţia similară a formelor clinice prelungind durata bolii.

Supravegherea postexternare a pacienţilor cu oreion În forme cu afectarea SNC: Dispensarizarea va fi efectuată de medicul de familie şi medicul neurolog, sau neuropediatru. Durata – 2 ani. Frecvenţa: anul 1 – o dată la 3 luni, anul 2 – o dată la 6 luni. Caracterul supravegherii: examenul clinic şi paraclinic (neurosonografia, ecografia craniană, electroencefalografia – la necesitate). În primele 6 luni după externare nu se permite aflarea la soare, sărituri, sport. În forme glandulare (orhită, pancreatită): Supravegherea medicului de familie Consultul chirurgului la necesitate Glicemia periodic (1-2 ori pe an în primii 2 ani)

Profilaxia oreionului Profilaxia specifică rujeolei, oreionului şi rubeolei (ROR), În Republica Moldova, începînd cu anul 2002, vaccinarea copiilor se efectuează cu vaccinul combinat împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei (ROR), care este administrat copiilor la vîrstele: 12 luni – vaccinarea primară; 6-7 ani – revaccinarea; ani – va fi revaccinarea din a.2012 Vaccinul ROR se administrează subcutanat în porţiunea superioară a braţului în doză 0,5 ml.

Calendarul vaccinărilor obligatorii în RM pentru anii * - din anul 2011;** - din anul 2012 ; *** - din anul 2013 în cazul acceptării cofinanţării externe de GAVI Vîrsta efectuării vaccinării Imunizarea împotrivaNote Hepati-tei virale B HepB Tuber- culozei BCG Polio- mielitei VPO Infecţiei cu rotavirus RV Infecţiei Hib Infecţiei cu Pneumo- coci PC Difteriei, Tetanosu lui, tusei convulsiv e DTP Difteriei, Tetanosu lui DT/Td Rujeolei, oreionului, rubeolei ROR 24 oreHepB-0* În matern. 2-5 zileBCG 1 În matern. 2 luniHepB-1VPO-1RV-1**Hib-1PC-1***DTP-1 Concomitent în ac.zi: i/m HepB+DTP+Hib separat cu dif. seringi şi în dif. locuri; VPO şi RV pic.oral 4 luniHepB-2VPO-2RV-2**Hib-2PC-2***DTP-2 6 luniHepB-3VPO-3RV-3**Hib-3PC-3***DTP-3 12 luniROR luniVPO-4DTP-4 Conc., peste 16-18luni 6-7 aniBCG 2VPO-5DTROR-2 VPO-5 şi DT–primăv. ROR-2 şi BCG-2–toamna 15 – 16 aniVPO- 6* TdROR-3** ROR-3 toamna, VPO şi Td primăvara, la şc.(cl.9) Adulţii: La 20, 25, 30, 35, 40, 50 şi 60 ani Td Imunizarea la atingerea vîrstei indicate

Monovaccin viu atenuat (L-3) Priorix – MMR (measles, mumps and rubella) SmithKline Beecham ( Belgia) Trimovax – MMR(rujeola, rubeola, oreion) Paster Merie, Lion-Paris Morupar – Italia Measles, Mumps and Rubella vaccine – India

Vaccinul ROR

Măsuri antiepidemice în focar Depistarea activă şi precoce a bolnavilor în colectivităţi şi în cămine, izolarea la domiciliu, sau în secţiile de boli infecţioase pentru o durată de zile sau pînă la dispariţia fenomenelor clinice.

Declararea obligatorie a cazului de îmbolnăvire. Depistarea şi supravegherea persoanelor de contact timp de 21 de zile de la ultimul caz. Triaje clinice zilnice, cu depistarea şi cu izolarea suspecţilor. Persoane cu suspect de îmbolnăvire (febră, cefalee, tumefiere a glandelor salivare, dureri la masticaţie, vorbire) se izolează temporar cu solicitarea asistenţei instituţiilor medicale pentru diagnosticare, organizarea izolării şi a tratamentului. În colective – carantină, se interzice accesul copiilor noi pînă la suprimarea focarului epidemic. Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după oreion nu mai devreme de ziua a 10-a de la debutul bolii, independent de înregistrarea cazurilor noi de oreion. Dezinfecţia curentă, prelucrarea calitativă a veselei de masă în ospătării, în grupe. Aerisirea sălilor de studii la fiecare pauză, respectarea strictă a graficului de efectuare a curăţeniei umede.

Exemple de formulare a diagnosticului clinic de bază: 1.Oreion, forma glandulară (parotidită, submaxilită), medie. 2.Oreion, forma glandulară (parotidită, submaxilită, pancreatita, orhita), severă. 3.Oreion, forma glandulară (parotidită, pancreatita, orhita), medie. 4.Oreion, forma neuroglandulară (parotidită, meningita seroasă), severă. 5.Oreion, forma neuroglandulară (parotidită, pancreatita, orhita, meningita seroasă), severă. 6.Oreion, forma atipică, frustă, uşoară.

Bibliografie 1. Rusu G. Boli infecţioase la copii. Chişinău, Centrul Educaţional-Poligrafic Medicina al USMF, 2001, p Иванова В.В. Инфекционные болезни у детей. Москва, 2002, c Chiotan M. Boli infecţioase. Vol II. Bucureşti, Ed. SHIK, 1998, p Voiculescu Marin Gh. Boli infecţioase. Vol. II.Bucureşti, 1998, p Pilly E.Maladies Infectieuses et Tropicales (20-e edition) 2006, p Rebedea I. Boli infecţioase. Bucureşti, Red Book Report of the Committee on Infections Diseases, American Academy of Pediatrics 2003, p Симованьян Э.М. Инфекционные болезни у детей. Ростов н/Д: изд-во «Феникс», 2002, с Starea sanitaro-igienică şi epidemiologică, indicii de activitate a serviciului sanitaro-epidemiologic de stat (SSES), Chişinău, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, Учайкин В.Ф.. Руководство по инфекционным болезням у детей. ГЭОТАР, Медицина, Москва, 1999, c