CLIMA ROMÂNIEI POTENŢIALUL TURISTIC AL CLIMEI ROMÂNIEI
Harta climatică
Clima Factorii care determină şi influenţează clima: - poziţia geografică pe Glob determină caracterul temperat al climei - poziţia aproape centrală în cadrul continentului îi dă caracterul de climă continentală - circulaţia generală a maselor de aer preponderent de la vest influenţează, mai ales, regimul precipitaţiilor - circulaţia frecventă din N şi NE determină zăpezi şi geruri - relieful determină o etajare pe altitudine a caracteristicilor climatice principale - diferenţa de latitudine dintre S şi N ţării - Marea Neagră exercită o influenţă redusă şi limitată la zona litorală Sectoarele de influenţă climatică: - climatul cu influenţe oceanice, în centrul şi V ţării - climatul cu influenţe submediteraneene, în SV - climatul de ariditate, în partea estică - climatul cu influenţe scandinavo-baltice, în N - climatul cu influenţe pontice, în extremitatea estică - sectoare cu climat de tranziţie Caracteristicile elementelor climatice: - regimul şi repartiţia temperaturii aerului -temperatura medie anuală scade de la S la N şi în altitudine: 3 etaje termice – cald (cu valori peste 10°C), mediu (între 10°C şi 6°C) şi rece (sub 6°C). - precipitaţiile atmosferice scad de la V la E şi cresc în altitudine - regimul eolian - cele mai frecvente vânturi de pe teritoriul ţării noastre sunt vânturile de vest (în V), crivăţul (în partea estică şi C. Română). În anumite depresiuni submontane există vânturi cu caracter de föehn. Etajele de climă: - climatul alpin (la peste 1800 m) -climatul montan (între m) -climatul de dealuri înalte (între m) -climatul de dealuri joase ( între m) -climatul de câmpie -climatul de litoral şi deltă
Climatul unei regiuni are o influenţă hotărâtoare atât asupra omului sănătos, cât şi asupra omului bolnav. Acesta rezultă din totalitatea condiţiilor atmosferice ale unei regiuni, (din acţiunea simultană a temperaturii, a umidităţii, a presiunii aerului, a vânturilor, a nebulozităţii şi a purităţii aerului, acţiuni ce sunt în raport cu altitudinea, varietatea reliefului regiunii respective, dar şi cu latitudinea). Orice studiu privind potenţialul turistic al unei regiuni şi valorificarea acestuia trebuie să implice cunoaşterea condiţiilor climatice.
Impactul climatic în turism se manifestă în primul rând la nivelul psihologiei individului, turiştii împărţind fenomenele climatice în timp urât şi timp frumos. Vremea urâtă reprezintă un inconvenient în realizarea activităţilor turistice. Vremea frumoasă este reprezentată de o serie de elemente climatice: temperatură, nebulozitate, vânt, precipitaţii. Vremea urâtă reprezintă un inconvenient în realizarea activităţilor turistice. Vremea frumoasă este reprezentată de o serie de elemente climatice: temperatură, nebulozitate, vânt, precipitaţii. Aceste elemente climatice, dacă nu se manifestă excesiv, au un efect pozitiv asupra turiştilor. În ansamblu, clima joacă un rol foarte important în desfaşurarea activităţilor turistice.
Clima este un element dinamic, cu un semnificativ potenţial turistic. În regiunile montane, un accent deosebit se pune pe precipitaţiile solide, care generează stratul de zăpadă favorabil sporturilor de iarnă şi a numărului de zile cu strat de zăpadă, grosimea stratului de zăpadă, dar şi temperatura medie sezonieră a aerului care poate menţine sau topi stratul de zăpadă.
În relaţia dintre om şi climă se discută foarte mult despre stres, acesta reprezentând o solicitare puternică a organismului. Astfel, unele valori extreme ale elementelor climatice pot fi stresante pentru turişti, ca de exemplu expunerea îndelungată la o radiaţie puternică, la frig, la căldură, la uscăciune, la umezeală, la vânt puternic, la presiune scăzută.
De asemenea, unele variaţii meteorologice excesive produse în timp scurt, brusc, sunt considerate stresante pentru organism. Precipitaţiile şi scăderea presiunii atmosferice, intensitatea mai mare a radiaţiilor ultraviolete în special iarna, în regiunile montane au efecte ce constau în stimularea şi echilibrarea activităţii sistemului nervos central şi a sistemului nervos vegetativ, odată cu scăderea activităţii glandei tiroide. Analiza variaţiei elementelor climatice evidenţiază rolul lor în turismul itinerant, alpinism, drumeţie.
Elementele climatice se diferenţiază în timp şi în spaţiu, clima fiind un factor dinamic ce poate susţine sau limita activitatea turistică. Factorii climatici reprezintă elementul cheie de atracţie pentru turiştii sosiţi în destinaţiile montane sau de litoral şi nu numai. Astfel, vremea caldă şi precipitaţiile reduse sunt factorii cei mai importanţi pentru o destinaţie de vacanţă de pe litoral, iar grosimea stratului de zăpadă reprezintă punctul forte al unei staţiuni montane destinată sporturilor de iarnă. În general, toate formele de activitate care au loc în aer liber sunt influenţate într-o formă sau alta de elementele climatice. Pentru multe comunităţi locale turismul reprezintă unul dintre sectoarele economice cele mai importante, iar condiţiile climatice necorespunzătoare pot afecta nivelul de dezvoltare economică şi socială al respectivelor comunităţi.
Turismul litoral este puternic influenţat de: temperatură; temperatură; precipitaţii (ploi abundente, inundaţii); durata de strălucire a soarelui; durata de strălucire a soarelui; numărul de zile cu cer senin; numărul de zile cu cer senin; viteza medie sezonieră a vântului. viteza medie sezonieră a vântului. Astfel, o vară mai călduroasă cum a fost cea din anul 2007 îi poate îndemna pe turişti să efectueze excursii tot mai dese pe litoral. Evenimentele meteorologice extreme, cum sunt inundaţiile şi furtunile pot afecta nu doar infrastructura turistică, dar pot pune în pericol siguranţa şi sănătatea turiştilor şi a comunităţii locale. Toate aceste evenimente meteorologice extreme pot determina anularea unor sejururi ale turiştilor în staţiunile de pe litoralul românesc.
În regiunea montană, creşterea temperaturii în anotimpul de iarna, poate determina reducerea sezonului turistic, iar oportunităţile pentru efectuarea de activităţi sportive şi recreative se vor diminua. În România, cele mai cunoscute staţiuni pentru practicarea sporturilor de iarnă sunt cele de pe Valea Prahovei (Sinaia,Predeal, Azuga, Buşteni şi Poiana Braşov). Dacă, cantitatea de precipitaţii sub formă de zăpadă scade, se vor înregistra şi scăderi ale numarului de turişti. Astfel, elementele climatice nu doar influenţează activitatea turistică, dar şi contribuie la aceasta. În România, cele mai cunoscute staţiuni pentru practicarea sporturilor de iarnă sunt cele de pe Valea Prahovei (Sinaia,Predeal, Azuga, Buşteni şi Poiana Braşov). Dacă, cantitatea de precipitaţii sub formă de zăpadă scade, se vor înregistra şi scăderi ale numarului de turişti. Astfel, elementele climatice nu doar influenţează activitatea turistică, dar şi contribuie la aceasta. Existenţa unor perioade cu temperaturi excesive, existenţa unor ierni sărace în precipitaţii, frecvenţa crescută a furtunilor puternice pot determina scăderea fluxurilor turistice. Pentru planificarea şi efectuarea activităţilor turistice este necesar să se cunoască manifestările elementelor climatice (dacă vremea se încălzeşte brusc, topind stratul de zăpadă, apar anulări ale manifestărilor turistice).
Pentru planificarea şi efectuarea unei anumite forme de turism este nevoie să se cunoască vremea şi clima. Prima implică datele prognozelor meteorologice pentru perioade de la 24 de ore la mai multe zile; prognozele sunt însoţite de avertismentele referitoare la posibile ploi torenţiale, viscole, secetă prelungită, vânturi puternice. Toate acestea influenţează programarea unor forme de turism (drumeţii, pescuit sportiv, vânătoare sportivă, sporturi naurice, cură heliomarină) şi anulează rezultatele performanţei în activităţile turistice (sporturi de iarnă, canotaj, înot). În ceea ce priveşte clima, în funcţie de aceasta se stabileşte intervalul de timp cu condiţii favorabile diferitelor forme de turism. În acest sens, importante sunt perioadele optime pentru practicarea schiului şi săniuşului în zonele montane; lunile sau intervalele frecvent ploioase sau secetoase; raportarea intervalelor cu vânt puternic şi a celor cu calm atmosferic.
Nebulozitatea Nebulozitatea (gradul de acoperire al cerului cu nori) reprezintă un factor ce influenţează direct durata strălucirii Soarelui, un factor vital pentru cura heliomarină din regiunea litorală, dar şi pentru excursiile montane. Pentru regiunile montane, frecvenţa şi durata timpului frumos sunt mai reduse datorită proceselor convective şi ascensiunilor orografice ale maselor de aer. În munţii mai înalţi, vremea frumoasă creşte ca durată în zonele situate deasupra plafonului obişnuit de nori. De asemenea, norii în formaţiuni izolate, mai ales în zonele montane, ridică valenţa estetică a peisajului. Pentru regiunile montane, frecvenţa şi durata timpului frumos sunt mai reduse datorită proceselor convective şi ascensiunilor orografice ale maselor de aer. În munţii mai înalţi, vremea frumoasă creşte ca durată în zonele situate deasupra plafonului obişnuit de nori. De asemenea, norii în formaţiuni izolate, mai ales în zonele montane, ridică valenţa estetică a peisajului.
Frecvenţa şi intensitatea precipitaţiilor sunt o consecinţă a nebulozităţii. Timpul ploios adaugă, pe plan psihologic, un stres în plus, determinând sedentarizarea temporară a turistului în locul de sejur. Dacă precipitaţiile lichide sunt un factor nefavorabil, împiedicând derularea activităţilor turistice, cele sub formă de zăpadă au efect favorabil, generând o stare de bine turistului, dar şi un substrat utilizat cu intensitate pentru variate tipuri de agrement. Dintre manifestările climatice cu efecte negative trebuiesc menţionate în special, ceaţa şi poleiul care împiedică circulaţia vizitatorilor în condiţii de siguranţă.
STRAT DE ZĂPADĂ
POLEI
CHICIURĂ
FENOMENUL DE ÎNGHEŢ
GRINDINĂ
Temperaturile favorabile turismului sunt cele cuprinse în intervalul 18º C – 28º C. Perioadele toride de vară sunt tot atât de nefavorabile activităţilor turistice ca şi intervalele geroase de iarnă, cu temperaturi mai mici de - 15 º C. Este necesară raportarea valorilor de temperatură la capacitatea de suportabilitate a turiştilor, în funcţie de vârstă şi de tipul de activităţi turistice. Limitele de temperatură de 18º C – 28º C sunt optime pentru unele forme de turism (drumetie, odihnă, recreere, tratament balnear, jocuri sportive). Pentru sporturile de iarnă sunt favorabile temperaturi ceva mai coborâte.
Vânturile sunt favorabile sau nu activităţilor turistice, în funcţie de durata şi intensitatea lor. Brizele marine sau brizele montane au un puternic rol moderator, mai ales în zona litorală, unde joacă şi rolul de agent de tansport şi dispersie al aerosolilor. Acelaşi rol moderator îl au şi brizele de lac. Vânturile puternice au rol restrictiv asupra turismului, atât pe ţărmul mării (spulberă nisipul, agită marea), cât şi la munte, unde spulberă zăpada, troienesc drumurile. De asemenea, vânturile pot fi folosite de oameni în diverse scopuri, instalaţiile utilizate devenind puncte de atracţie turistică (de exemplu, morile de vânt). Vântul este favorabil turismului şi prin faptul că se pot practica sporturi ce necesită folosirea curenţilor de aer (parapanta, ambarcaţiuni cu vele).
Rolul climei nu se reduce numai la creionarea atmosferei de desfăşurare a activităţilor turistice, ea se impune prin anumite trăsături, ca obiectiv de sine- stătător. Astfel de trăsături sunt cele ce aparţin climatului de adăpost, climatului subteran, climatului litoral.
Climatul de adăpost este propriu depresiunilor închise, anumitor culoare de vale sau platourilor adăpostite, care nu se află în calea circulaţiei dominante a maselor de aer. Amplitudinea redusă a oscilaţiilor climatice conferă acestor arii un coeficient superior de atractivitate, îndeosebi pentru fluxurile turismului curativ. Staţiuni precum Borsec, Vatra Dornei, Moneasa, Stâna de Vale sunt situate în astfel de regiuni, participarea climatului la zestrea lor turistică fiind recunoscută.
Climatul subteran se întâlneşte în peşteri sau în cavităţi artificiale şi se caracterizează printr-o constanţă remarcabilă a temperaturii, umidităţii sau circulaţiei aerului. Nu toate peşterile au un astfel de topoclimat. Pe lângă marea sa constanţă, climatul subteran se impune ca factor terapeutic de prim ordin prin ionizarea puternică a aerului (aerosoli). Pe lângă marea sa constanţă, climatul subteran se impune ca factor terapeutic de prim ordin prin ionizarea puternică a aerului (aerosoli). Cantităţile de aerosoli din vechile saline explică apariţia sanatoriilor subterane pentru tratarea unor afecţiuni respiratorii (astm bronşic).
Climatul litoral Climatul litoral asociază duratei mari de strălucire a soarelui insolaţia puternică (ultravioletele) şi aerosolii în cantităţi sporite. Aceşti factori concurează la afirmarea talazoterapiei, orientând opţiunile turiştilor şi oferta turistică dinspre trăsătura recreativă spre cea mixtă (curativ-recreativă)