Diafragmul (Diaphragma) Diafragma este un muşchi care are mai multe porţiuni, având inserţii periferice - partea lombară (Pars lumbalis diaphragmatis) - презентация

1

2 Diafragmul (Diaphragma)

3

4 Diafragma este un muşchi care are mai multe porţiuni, având inserţii periferice - partea lombară (Pars lumbalis diaphragmatis) partea costală (Pars costalis diaphragmatis partea sternală (Pars sternalis diaphragmatis) şi o porţiune aponevrotică centrală numită centru tendinos (Centrum tendineum).

5 - Pars lumbalis diaphragmatis este partea principală cu subdiviziuni: - stâlpul drept (Crus dextrum) numit şi pilierul drept este mai mare decât cel stâng, porneşte de pe corpurile vertebrelor L1-3 şi de pe discurile intervertebrale corespunzătoare, fibrele musculare au o direcţie ascendentă, apoi se încrucişează cu cele ale stâlpului stâng delimitând orificiul aortic (Hiatus aorticus), situat posterior, paravertebral şi orificiul esofagian (Hiatus oesophageus) situat anterior şi superior.

6 Stâlpul drept şi cel stâng mai sunt numiţi stâlpi principali sau mediali. - stâlpul stâng (Crus sinistrum) sau pilierul stâng porneşte de pe corpurile vertebrelor L 1-2 şi discul intervertebral corespunzător. - ligamentul arcuat median (Ligamentum arcuatum medianum) reprezintă partea internă tendinoasă, rigidă, a celor doi stâlpi principali şi delimitează împreună cu coloana, orificiul aortic. - ligamentul arcuat medial (Ligamentum arcuatum mediale) este o arcadă fibroasă care uneşte corpul cu vârful apofizei transverse ale vertebrei L1, trecând peste muşchii psoas mare şi psoas mic, de unde şi denumirea de arcada psoasului- arcus musculi psoatis (denumire neomologată). - ligamentul arcuat lateral (Ligamentum arcuatum laterale) este tot o arcadă fibroasă care uneşte vârful apofizei transverse L1 cu extremitatea liberă a coastei XII, trecând peste muşchiul pătratul lombelor sau arcada pătratului lombelor- arcus musculi quadrati (denumire neomologată).

7

8 Muscles of the Abdominal Wall Figure 10.11a

9 Muscles of the Abdominal Wall Figure 10.11b

10 Muscles of the Abdominal Wall Figure 10.11c

11 TOPOGRAFIA PERETELUI ABDOMINAL diviziunea anatomo-clinică a peretelui abdominal, rezultă un număr mai mare de regiuni, necesare pentru localizarea precisă atât al unui teritoriu pe peretele abdominal, cât şi al raportării proiecţiei organelor intraabdominale, atât sub aspect normal cât şi patologic. diviziunea anatomo-topografică în regiuni a peretelui abdominal, rezultă un număr mai mic de regiuni, luându-se în considerare particularităţile structurale unitare existente la nivelul acestora

12 TOPOGRAFIA PERETELUI ABDOMINAL diviziunea anatomo-clinică a peretelui abdominal, rezultă un număr mai mare de regiuni, necesare pentru localizarea precisă atât al unui teritoriu pe peretele abdominal, cât şi al raportării proiecţiei organelor intraabdominale, atât sub aspect normal cât şi patologic. diviziunea anatomo-topografică în regiuni a peretelui abdominal, rezultă un număr mai mic de regiuni, luându-se în considerare particularităţile structurale unitare existente la nivelul acestora

13 Regiuni anatomo-clinice

14 Regiuni anatomo-clinice 9 Etajul abdominal superior: regiunea epigastrică (R.epigastrica) sau epigastrul (Epigastrum). regiunea hipocondrului dreaptă (R.hypochondrica dextra) sau hipocondrul drept. regiunea hipocondrului stângă (R.hypochondrica sinistra) sau hipocondrul stâng. Etajul abdominal mijlociu: regiunea ombilicală (R.umbilicalis) sau mezogastrum (Mezogastrium). regiunea laterală dreaptă (R.lateralis dextra) sau flancul drept. regiunea laterală stângă (R.lateralis sinistra) sau flancul stâng. Etajul abdominal inferior: regiunea pubiană (R.pubica) sau hipogastrul (Hipogastrium). regiunea inghinală dreaptă (R.inguinalis dextra).

15 Regiuni chirurgicale: Regiunea sterno-costo-pubiană (regiunea mediană a abdomenului- R.abdominis mediana), este o regiune mediană extinsă impară, care conţine epigastrul, mezogastrul şi hipogastrul, deci corespunde acestor trei regiuni clinice, Regiunea ombilicală, este o mică regiune de referinţă situată corespunzător ombilicului. Nu are omolog în regiunile anatomo- clinice. Regiunea costoiliacă (R.costo-iliaca), simetrică, ocupă partea antero-laterală a peretelui abdominal, situată între creata iliacă şi rebordurile costale. Această regiune corespunde regiunii laterale din împărţirea clinică. Regiunea inghinală (R.inguinalis), simetrică, situată inferior şi lateral, corespunde regiunii anatomo-clinice omonime.

16 CONŢINUTUL CAVITĂŢII ABDOMINALE Sinteza topografica

17

18 PERITONEUL (Peritoneum) Raportul organelor abdominale cu peritoneul: Organele intraperitoneale sau libere sunt acoperite de jur împrejur de peritoneu, având dedublări peritoneale (mezouri, ligamente) care le fixează fie de peretele posterior al abdomenului, fie de viscerele învecinate. Hilul acestor organe rămâne cuprins dar neacoperit de peritoneu.

19 Dedublările sau reflexiunile peritoneale mezouri, ligamente şi epiploane. Mezourile sunt membrane peritoneale dublate dispuse între peretele posterior al abdomenului şi părţi ale tubului digestiv. Au originea prin rădăcina mezoului (Radix). Ligamentele peritoneale sunt repliuri peritoneale cu rol preponderent mecanic, care fixează organele intraperitoneale între ele sau de pereţii abdomenului.

20 Epiplonul sau omentul mic (Omentum minus) Ligamentul hepatoduodenal (Lig.hepatoduodenale) conţine elementele pediculului hepatic şi delimitează anterior orificiul bursei omentale. Ligamentul hepatogastric (Lig.hepatogastricum) este partea omentului mic inserată pe curbura mică a stomacului şi esofagul abdominal, având o parte superioară mai densă şi o parte inferioară transparentă.

21

22 Epiplonul sau omentul mare (Omentum majus) este format dintr-o parte liberă (şorţul epiploic), formată din mai multe foiţe peritoneale contopite omentului mare fixează totodată prin părţi ligamentare, cu conţinut vasculo-nervos şi organele învecinate şi anume: lig.gastrocolicum între curbura mare a stomacului şi tenia omentală a colonului transvers, care de la acest nivel va continua în partea liberă omentală. lig.gastolienale şi lig.phrenicocolicum deasemenea sunt considerate ca expansiuni ale epiplonului mare.

23 Bursa omentală

24

25

26

27

28

29

30

31

32 Vascularizaţia arterială. Artera mezenterică superioară Vascularizează cecul, colonul ascendent şi colonul transvers prin ramurile sale ileocolice şi colice medii. Studiile pe cadavre au arătat că artera colică dreaptă se ramifică din artera mezenterică superioară la 15% dintre pacienţi. La 85% dintre pacienţi este ramură din artera ileocolică.

33 Artera mezenterică inferioară Artera mezenterică inferioară se ramifică din aorta infrarenală şi vascularizează –colonul descendent, –sigmoidul şi –rectul superior Ramuri :-colice -sigmoidiene şi -rectale superioare.

34 Colateralele există între arterele mezenterice superioară şi inferioară Artera marginală Drummond merge de-a lungul marginii mezenterice a colonului şi furnizează vasele drepte (vasa recta) ale colonului; arcadele arteriale ileocolică, colică dreaptă, mijlocie şi stângă sunt conectate periferic printr-o serie de vase anastomotice care o generează. Arcada lui Haller Riolan între ramura colică stângă a arterei mezenterice inferioare şi ramura colică medie din mezenterică superioară.

35 Artera mezenterica superioara Colica medie Colica dreapta Ileocolica Jejuno-ileale

36 Artera mezenterica inferioara Colica stanga Rectala superioara Sigmoidienel

37 Drenajul venos. Cu excepţia venei mezenterice inferioare care merge adiacent ramurii ascendente a arterei colice stângi, drenajul venos al colonului urmează acelaşi traseu cu al arterelor corespunzătoare. Vena mezenterkă inferioară drenează colonul descendent, sigmoidul şi rectul proximal. Ea are un traiect intra-peritoneal, la stânga de ligamentul Treitz, se continuă prin spatele pancreasului şi se varsă în vena splenică. Vena mezenterică superioara drenează cecul, colonul ascendent, colonul trans vers şi se uneşte cu vena splenică formând vena portă.

38 Drenajul venos al colonului

39 FORMAREA VENEI PORTE

40 ANASTOMOZELE PORTOCAVE Sunt venule care anastomozează sistemul port cu sistemul cav Se disting 5 grupe principale (Couinaud) : Anastomoze ale regiunii cardioesofagiene: –sistemul port (vena gastrică stângă), sau –sistemul cav inferior (vena frenică inferioară stângă), sau –sistemul cav superior (prin intermediul sistemului azygos). Anastomoze rectale, între : –venele rectale superioare, ramuri de origine ale venei mezenterice inferioare, deci ale sistemului port, –venele rectale mijlocii şi inferioare, ramuri ale venelor iliace interne, deci ale sistemului cav inferior. Anastomoze ombilicale, între : –vena (sau venele) ligamentului rotund tributară (e) sistemului port, –venele peretelui tributare sistemului cav: toracice interne, epigastrică inferioară, epigastrică superficială. Anastomoze parietoparietale. Anastomoze portohepatice : –fie prin absenţa obliterării ligamentului venos (canalul lui Aranzio), –fie prin anastomoze directe intrahepatice între sistemul port şi venele hepatice (3% din cazuri).

41 - Esophagus - Rectum Hipertensiunea Portala ) Hipertensiunea Portala ) Hemorrhage Middle Rectal Vein Azygos Vein

42 Drenajul limfatic Colonul este înconjurat de o reţea de vase limfatice în submucoasă şi musculara mucoasei. Mucoasa are un plex vascular bogat, însă nu şi limfatic. Din această cauză, cancerele superficiale ce nu depăşesc în profunzime musculara mucoasei nu pot metastaza în ganglionii limfatici. Această arhitectură segmentară limitează extensia intramusculară a tumorii. Extensia circumferenţială în zonele submucoase şi seroase rezultă în cazul leziunilor anulare.

43

44

45

46

47

48

49

50

51

52

53

54 RIGHT LEFT ANATOMICAL DIVISIONS

55

56 STRUCTURA LOBULUI HEPATIC

57 STRUCTURA VASCULARA

58 SINUSOIDE HEPATICE

59 CAILE BILIARE EXTRAHEPATICE