CE ESTE MACROECONOMIA Macroeconomia constituie ast ă zi una dintre cele mai dinamice şi complexe discipline din cadrul ştiinţelor economice. - презентация

1 CE ESTE MACROECONOMIA Macroeconomia constituie ast ă zi una dintre cele mai dinamice şi complexe discipline din cadrul ştiinţelor economice

2 CE ESTE MACROECONOMIA Termenul de macroeconomie provine din al ă turarea grecescului macro cuvântului de economie

3 CE ESTE MACROECONOMIA Macroeconomia studiaz ă, deci, acele comportamente de ansamblu ale agenţilor economici de acelaşi tip precum şi raporturile de interdependenţ ă care se stabilesc între aceste comportamente la nivelul întregii economii naţionale. Definiţiile macroeconomiei în decursul timpului exprim ă, în esenţ ă, preocuparea acesteia pentru procesele globale, de ansamblu care au loc în economie.

4 CE ESTE MACROECONOMIA Atfel, Allen (1967) defineşte macroeconomia ca studiul relaţiilor dintre principalele agregate economice. Boulding (1966) arat ă c ă macroeconomia este acea parte a economiei care studiaz ă agregatele şi m ă rimile medii cele mai importante din sistem, evident din sistemul economic.

5 CE ESTE MACROECONOMIA Idee de baz ă a tuturor definiţiilor date este c ă macroeconomia abordeaz ă economia ca un întreg, încercând s ă explice cum se formeaz ă outputul total, de exemplu, şi care sunt cauzele pentru care acesta fluctueaz ă, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru celelalte variabile agregate ale economiei cum ar fi cererea şi oferta agregat ă, nivelul preţurilor, şomajul, inflaţia, deficitul bugetar ş.a.m.d.

6 PROBLEMELE MACROECONOMIEI Toţi suntem, într-o form ă sau alta, confruntaţi cu probleme macroeconomice. Acestea ne influenţeaz ă viaţa de zi cu zi.

7 . Raportul dintre micro şi macroeconomie Macroeconomia studiaz ă procesele şi fenomenele de ansamblu care se desf ă şoar ă la nivelul unei economii naţionale, privit ă ca un tot unitar. Microeconomia este preocupat ă doar de outputul unui anumit produs sau serviciu realizat de o anumit ă firm ă sau de o ramur ă industrial ă, de consumul realizat de o singur ă gospod ă rie sau de acţiunea consumatorilor şi produc ă torilor pe un singur tip de piaţ ă.

8 Raportul dintre micro şi macroeconomie Macroeconomia porneşte, în mod explicit, de la faptul c ă tendinţele generale ale economiei sunt rezultantele a milioane de decizii individuale luate de firme şi de gospod ă rii. Întrucât este imposibil s ă se studieze fiecare dintre aceste decizii, teoriile elaborate de macroeconomie trebuie s ă explice comportamentul de ansamblu al acestor milioane de firme şi gospod ă rii care alc ă tuiesc, de fapt, economia. Pentru a realiza acest lucru, în cadrul macroeconomiei se parcurg, de regul ă, trei etape principale.

9 Raportul dintre micro şi macroeconomie În prima etap ă, se încearc ă s ă se înţeleag ă mecanismele de decizie ale firmelor şi gospod ă riilor din punct de vedere teoretic. Pentru aceasta se utilizeaz ă teoriile elaborate de microeconomie. Modelele macroeconomice elaborate pe aceast ă baz ă fac, de regul ă, anumite ipoteze simplificatoare privind comportamentul unei firme sau al unei gospod ă rii reprezentative, care alc ă tuiesc, deci, un fel de firm ă sau gospod ă rie reprezentativ ă în economie.

10 Raportul dintre micro şi macroeconomie În a doua etap ă, macroeconomia încearc ă s ă explice comportamente de ansamblu la nivelul întregii economii, prin agregarea tuturor deciziilor gospod ă riilor şi firmelor tipice din acea economie. Este ca şi cum comportamentul firmei sau gospod ă riei tipice ar fi multiplicat de milioane de ori pentru a putea aproxima comportamentul agregat al economiei

11 Raportul dintre micro şi macroeconomie În a treia etap ă, macroeconomia d ă conţinut practic teoriilor elaborate Ciclul se poate relua, sugerând astfel, o strâns ă relaţie de interdependenţ ă între cele dou ă domenii ştiinţifice - micro şi macroeconomie

12 Problemele macroeconomiei Macroeconomia îşi stabileşte şi încearc ă s ă rezolve un num ă r de probleme, a c ă ror formulare difer ă de la o perioad ă la alta sau de la o şcoal ă de gândire la alta

13 Problemele macroeconomiei Şomajul

14 Problemele macroeconomiei Ştim c ă fiecare economie este caracterizat ă de raritate, în sensul c ă nu exist ă suficiente resurse pentru a satisface nevoile tuturor. Atunci de ce se irosesc anumite resurse, în special forţa de munc ă ? Care sunt factorii care determin ă un şomaj mai înalt sau mai sc ă zut? De ce difer ă num ă rul de şomeri de la un an la altul? De ce nu exist ă întotdeauna un loc de munc ă pentru fiecare persoan ă care vrea s ă munceasc ă ? Ce poate face un guvern pentru a reduce num ă rul de şomeri, ştiind c ă şomajul este generator de costuri şi tensiuni sociale deosebit de mari?

15 Problemele macroeconomiei Inflaţia

16 Problemele macroeconomiei Inflaţia reprezint ă, în esenţ ă, o creştere a nivelului general al preţurilor. Aceast ă tendinţ ă s-a manifestat deosebit de puternic în ţ ă rile occidentale începând cu anii 70, iar în economia României dup ă 1989, atingând nivele neînregistrate anterior. De ce inflaţia este în unele perioade relativ sc ă zut ă ca dup ă aceea s ă creasc ă rapid? Care sunt cauzele care declanşeaz ă inflaţia? Trebuie s ă ne temem de efectele inflaţiei sau s ă o neglij ă m, indiferent de nivelul acesteia? Care sunt consecinţele proceselor inflaţioniste asupra economiilor populaţiei?

17 Problemele macroeconomiei Ciclul economic

18 Problemele macroeconomiei Ciclul economic se refer ă, în esenţ ă, la tendinţa outputului şi şomajului de a fluctua în decursul timpului în sus şi în jos. Perioadele de avânt economic, caracterizate de creşterea puternic ă a outputului însoţit ă de o reducere semnificativ ă a şomajului, alterneaz ă cu perioade de recesiune, în care outputul scade şi şomajul creşte

19 Problemele macroeconomiei Ce este ciclul economic? De ce economiile naţionale au mişc ă ri ciclice? De ce ele dup ă o perioad ă de stabilitate, intr ă în perioade de instabilitate, în care fluctueaz ă puternic pân ă când trec la o nou ă perioad ă stabil ă ?

20 Problemele macroeconomiei Stagflaţia

21 Problemele macroeconomiei Alternanţa perioadelor de avânt şi recesiune a preocupat mult timp pe macroeconomişti. Dar în anii 70 apare un fenomen şi mai curios şi anume faptul c ă, într-o perioad ă de recesiune, caracterizat ă, dup ă cum am ar ă tat, de creşterea şomajului şi reducerea outputului, apare şi o inflaţie rapid ă

22 Problemele macroeconomiei Aceast ă nou ă maladie economic ă, denumit ă stagflaţie, înseamn ă deci, apariţia simultan ă a recesiunii (sc ă derea outputului şi creşterea şomajului) şi a inflaţiei. Care sunt cauzele stagflaţiei?

23 Problemele macroeconomiei Creşterea economic ă

24 Problemele macroeconomiei creşterea economic ă este caracterizat ă ca o tendinţ ă pe termen lung a outputului de a creşte. Aceast ă tendinţ ă pe termen lung a outputului (m ă surat ă, de obicei, prin outputul pe o persoan ă sau outputul per capita, cum se mai numeşte) a fost pus ă pe seama unei multitudini de determinanţi economici dar ceea ce este într-adev ă r important este faptul c ă ea determin ă o creştere a standardului de viaţ ă pentru un om mediu.

25 Problemele macroeconomiei Rata de schimb şi balanţa de pl ă ţi externe

26 Problemele macroeconomiei Tranzacţiile internaţionale sunt înregistrate în balanţele de pl ă ţi externe. Aceste tranzacţii sunt influenţate de rata de schimb, care reprezint ă raportul în care valuta unei ţ ă ri se schimb ă pe valute str ă ine.

27 Problemele macroeconomiei Care sunt cauzele şi consecinţele în ratele de schimb asupra m ă rimii tranzacţiilor internaţionale? Care sunt factorii care determin ă direcţia şi intensitatea fluxurilor de bunuri şi valori dintre diferite ţ ă ri

28 Problemele macroeconomiei Modalitatea de repartizare a venitului

29 Problemele macroeconomiei De ce într-o economie exist ă oameni bogaţi şi oameni s ă raci?

30 Problemele macroeconomiei Acestea sunt câteva dintre întreb ă rile pe care şi le pune macroeconomia. Evident c ă r ă spunsurile la unele dintre ele sunt greu de dat sau nu au fost date înc ă. Îns ă pe m ă sur ă ce înţelegem mai profund natura cauzelor fenomenelor şi proceselor ce se petrec la nivel macroeconomic, astfel de explicaţii şi r ă spunsuri pot deveni tot mai conving ă toare şi mai clar formulate.

31 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Variabilele cheie cu care opereaz ă macroeconomia sunt urm ă toarele: outputul sau venitul; rata şomajului;nivelul general al preţurilor; rata de schimb şi balanţa de pl ă ţi externe

32 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Outputul sau venitul

33 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Outputul total al unei naţiuni poart ă denumiri diferite: PNB,PIB, Output Naţional sau Venit Naţional

34 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele O dificultate major ă care apare în calculul outputului total este cea legat ă de preţurile pe care le utiliz ă m pentru a evalua valoarea produselor şi serviciilor.

35 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Produs Naţional Nominal. PNB NOMINAL Valoarea acestuia se schimb ă de la un an la altul ca rezultat al schimb ă rii atât a cantit ă ţilor cât şi a preţurilor

36 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Produsul Naţional Real. PNB REAL

37 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Deoarece preţurile utilizate în calcularea acestuia r ă mân neschimbate de la un la altul, modific ă rile în valoarea outputului total sunt datorate doar schimb ă rilor cantitative ale outputului

38 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Outputul curent şi outputul potenţial

39 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Outputul curent se refer ă la ce s-a produs efectiv într-un anumit an. Outputul potenţial este ceea ce economia poate produce într-o anumit ă perioad ă de timp dac ă toate resursele de care dispune ar fi complet utilizate.

40 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Rata şomajului

41 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Vom denumi persoane ocupate acele persoane care, lucrând pentru alţii, primesc salarii, în timp ce persoane autoocupate sunt cele care lucreaz ă pentru ele însele. Persoane neocupate (şomeri) sunt persoanele care vor accepta s ă lucreze dac ă sunt disponibile slujbe

42 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Forţa de munc ă reprezint ă totalul persoanelor ocupate, autoocupate şi neocupate dintr-o economie, deci acele persoane care au o slujb ă plus acelea care caut ă de lucru

43 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Şomajul este, de regul ă, exprimat ca un procent din forţa de munc ă, indicator denumit rata şomajului. Deci rata şomajului se calculeaz ă cu ajutorul relaţiei: U = (Num ă r de şomeri / Forţa de munc ă ) 100

44 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Pentru a înţelege importanţa şomajului este necesar s ă se disting ă diferenţa între şomaj voluntar şi şomaj involuntar.

45 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Nivelul preţurilor

46 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Pentru a exprima m ă rimea preţurilor se utilizeaz ă Nivelul General al Preţurilor ca un indicator mediu al preţurilor bunurilor şi serviciilor produse în economie.

47 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele O creştere în nivelul general al preţurilor este numit ă inflaţie iar o descreştere a acestuia deflaţie

48 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Schimb ă ri în valoarea monedei. Schimb ă rile în nivelul preţurilor determin ă schimb ă ri în puterea de cump ă rare a banilor sau, acelaşi lucru, în valoarea monedei. Ambii termeni se refer ă la cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cump ă rat ă cu o cantitate dat ă de moned ă

49 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele M ă surarea schimb ă rilor în nivelul preţurilor (indicele preţurilor) În practic ă, schimb ă rile în nivelul preţurilor şi în valoarea monedei sunt m ă surate cu ajutorul indicelui preţurilor (IP). Acesta reprezint ă o m ă sur ă statistic ă ce exprim ă preţul mediu al unui anumit grup de m ă rfuri în anul respectiv ca pe un procent din preţul mediu al aceloraşi m ă rfuri din alt an

50 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Deflatorul este raportul dintre PNB nominal într-un anumit an şi PNB real din acelaşi an şi reprezint ă o m ă sur ă a inflaţiei şi mai este cunoscut sub denumirea de indicele preţurilor al lui Paasche. Deflatorul PNB = PNB m ă surat în preţuri curente/ PNB m ă surat în preţuri de baz ă

51 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Rata de schimb

52 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Rata de schimb se refer ă la cantitatea dintr-o valut ă str ă in ă care trebuie dat ă pentru a cump ă ra o unitate din valuta unei ţ ă ri, altfel spus preţul valutei proprii exprimat ă într-o valut ă str ă in ă

53 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Outputul şi rata şomajului

54 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Printre factorii de producţie, munca este unul dintre cei mai importanţi. Reducerea utiliz ă rii forţei de munc ă înseamn ă de fapt, creşterea ratei şomajului. De aici rezult ă c ă o creştere a PNB este însoţit ă de un declin în rata şomajului şi invers

55 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Raporturile dintre rata de creştere a outputului şi rata şomajului sunt concentrate în ceea ce se numeşte Legea lui Okun, dup ă numele economistului american care a descoperit-o în anii 60

56 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele O formulare empiric ă a acestei relaţii este urm ă toarea: u = -0,4 ( y - 2,5), unde: u reprezint ă schimbarea în rata şomajului; y este rata de creştere a outputului

57 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele De exemplu, dac ă într-un an rata de creştere a PNB este de 6% aceasta implic ă o reducere a ratei şomajului cu 0,4. (6-2,5) = 0,4. 3,5 = 1,4%

58 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Raportul dintre inflaţie - şomaj

59 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Efectele inflaţiei sunt direct şi imediat resimţite de milioane de consumatori care percep modificarea puterii lor de cump ă rare ca urmare a schimb ă rilor de preţ la bunurile şi serviciile achiziţionate.

60 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele În cazul şomajului, se pierde o parte din outputul potenţial în timp ce în cazul inflaţiei nu avem pierdere de output. Unele teorii macroeconomice afirm ă c ă între rata inflaţiei şi rata şomajului exist ă o dependenţ ă invers ă. Creşterea şomajului determin ă reducerea inflaţiei în timp ce creşterea inflaţiei are ca efect reducerea ratei şomajului.

61 Variabilele macroeconomice şi relaţiile dintre ele Inflaţia este mai puţin d ă un ă toare decât şomajul, ea implicând costuri economice şi sociale mai mici.

62 Obiectivele şi instrumentele macroeconomiei » Principalele obiective ale macroeconomiei, general acceptate, sunt urm ă toarele : – a)Reducerea şomajului – b) O rat ă satisf ă c ă toare a outputului – c) Menţinerea stabilit ă ţii preţurilor – d) O rat ă de schimb şi o balanţ ă de pl ă ţi echilibrat ă

63 Obiectivele şi instrumentele macroeconomiei Dac ă aceste obiective sunt, în general, acceptate de majoritatea macroeconomiştilor, problemele apar atunci când se doreşte atingerea efectiv ă a acestor obiective

64 Obiectivele şi instrumentele macroeconomiei Reducerea şomajului Atingerea unui astfel de obiectiv presupune aducerea outputului naţional cât mai aproape de nivelul s ă u potenţial. Desigur, aceasta nu înseamn ă un şomaj egal cu zero, lucru care este imposibil în orice economie real ă datorit ă mişc ă rii naturale a forţei de munc ă

65 Obiectivele şi instrumentele macroeconomiei Reducerea şomajului Scopul major al oric ă rui guvern este reducerea la minimum a num ă rului de şomeri existent la un moment dat în economie

66 Obiectivele şi instrumentele macroeconomiei O rat ă satisf ă c ă toare a outputului Creşterea economic ă constituie un obiectiv principal al oric ă rei economii reale De regul ă, procesul de creştere economic ă se m ă soar ă prin outputul per capita, adic ă prin producţia ce revine la un locuitor al unei ţ ă ri

67 Obiectivele şi instrumentele macroeconomiei Menţinerea stabilit ă ţii preţurilor Guvernele accept ă responsabilitatea pe care o au în menţinerea unui nivel al preţurilor stabil preţurile diferitelor bunuri şi servicii realizate într-o economie pot suferi modific ă ri substanţiale într-o perioad ă dat ă de timp creşterea preţurilor, în condiţiile menţinerii veniturilor populaţiei relativ constante, duce la sc ă derea nivelului de trai al acesteia.

68 Obiectivele şi instrumentele macroeconomiei Menţinerea stabilit ă ţii preţurilor creşterile salariale duc, îns ă, la noi creşteri de preţuri întrucât salariile sunt elemente constitutive ale costurilor de producţie. Se declanşeaz ă ceea ce se numeşte inflaţie, deci o creştere continu ă a nivelului preţurilor (inflatie) Inflaţia duce la deteriorarea rapid ă a nivelului de trai, ceea ce este de natur ă s ă atrag ă efecte economice şi sociale grave (greve, şomaj ridicat, incertitudine, ş.a).

69 Obiectivele şi instrumentele macroeconomiei O rat ă de schimb şi o balanţ ă de pl ă ţi echilibrat ă De regul ă, fluctuaţiile în ratele de schimb sunt de nedorit în orice economie real ă. De asemenea, guvernele multor ţ ă ri dezvoltate, deşi au optici oarecum diferite asupra balanţei de pl ă ţi, cred c ă este de dorit ca acestea s ă fie echilibrate, deci ca pl ă ţile c ă tre sectorul extern s ă fie egale cu încas ă rile economiei interne de la acest sector

70 Obiectivele şi instrumentele macroeconomiei Mijloacele recomandate de macroeconomie pentru atingerea scopurilor definite anterior ca şi a altor scopuri poart ă denumirea de instrumente macroeconomice Printre instrumentele cele mai importante ale macroeconomiei sunt politicile macroeconomice, adic ă ansamblul de m ă suri prin care un guvern încearc ă s ă determine atingerea unui scop definit.

71 Apariţia şi dezvoltarea macroeconomiei ca ştiinţ ă Fondatorul macroeconomiei, de fapt unul dintre întemeietorii economiei ca ştiinţ ă este considerat Adam Smith care public ă în 1776 lucrarea Introducere în natura şi avuţia naţiunilor Adam Smith a fost cel ce a introdus conceptul de mân ă invizibil ă David Hume este considerat, al ă turi de Adam Smith, unul dintre primii macroeconomişti din secolul XVIII.

72 Apariţia şi dezvoltarea macroeconomiei ca ştiinţ ă Studiile lui David Ricardo, Karl Marx, Alfred Marshall din secolele XVIII şi XIX au dus la elaborarea a ceea ce, mai târziu, s-a numit teoria macroeconomic ă clasic ă. În ciuda acestor contribuţii importante pentru a înţelege funcţionarea economiei de piaţ ă, domeniul macroeconomiei nu a fost recunoscut ca o disciplin ă ştiinţific ă autonom ă pân ă în secolul XX. Aceast ă recunoaştere este considerat ă drept consecinţ ă a trei cauze.

73 Apariţia şi dezvoltarea macroeconomiei ca ştiinţ ă Aparitia în anii 20, a sistemului conturilor naţionale, element indispensabil ast ă zi în studiile macroeconomice Un al doilea eveniment, de o importanţ ă major ă în apariţia macroeconomiei ca ştiinţ ă, a fost studiul sistematic al ciclurilor economice. Studiul empiric al acestor cicluri, care intrigau de mult timp economiştii, a f ă cut posibil un salt semnificativ în tratarea datelor macroeconomice. Studiile lui William C. Mitchell au ar ă tat c ă orice economie este influenţat ă de cicluri economice

74 Apariţia şi dezvoltarea macroeconomiei ca ştiinţ ă Al treilea factor cu o influenţ ă determinant ă în apariţia macroeconomiei a fost Marea Depresiune sau Marea Criz ă, început ă în anul 1929 şi continuat ă pân ă în Eveniment istoric dezastruos, Marea Depresiune a ar ă tat sl ă biciunile teoriei economice care considera c ă forţele pieţei pot asigura în mod automat utilizarea complet ă a forţei de munc ă

75 Apariţia şi dezvoltarea macroeconomiei ca ştiinţ ă Marele economist britanic James Keynes ( ) a fost cel care a pus bazele macroeconomiei moderne, încercând s ă elaboreze o teorie care s ă explice cauzele Marii Depresiuni Principala tez ă a lui Keynes a fost c ă economiile de piaţ ă nu sunt, în mod necesar, autoreglatoare, deci nu asigur ă în mod automat nivele sc ă zute ale şomajului şi nivele înalte ale outputului, ele fiind de fapt, afectate continuu de fluctuaţii externe.

76 Apariţia şi dezvoltarea macroeconomiei ca ştiinţ ă Keynes a sugerat utilizarea unor politici macroeconomice, în special modific ă ri ale cheltuielilor guvernamentale precum şi a impozitelor şi taxelor pentru a contracara efectele depresiunilor economice şi a stabiliza economia. Aceast ă tez ă a lui Keynes referitoare la posibilitatea utiliz ă rii unor politici macroeconomice (monetare şi fiscale) pentru a stabiliza economia s-a numit revoluţia keynesian ă, ea opunându-se net ideilor clasice conform c ă rora economia se ajusteaz ă automat

77 Apariţia şi dezvoltarea macroeconomiei ca ştiinţ ă Timp de peste 30 de ani de la elaborarea ei, concepţia keynesian ă a constituit o adev ă rat ă biblie pentru guvernele ţ ă rilor dezvoltate care elaborau, pe baza ei, politici monetare şi fiscale în scopul menţinerii stabilit ă ţii economice. Multe din aceste economii au cunoscut creşteri rapide, f ă r ă depresiuni majore sau inflaţie ridicat ă. Se p ă rea c ă teoria keynesian ă corespunde pe deplin condiţiilor de dezvoltare ale ţ ă rilor respective.

78 Apariţia şi dezvoltarea macroeconomiei ca ştiinţ ă Dar, începând din anii 70, realitatea economic ă din aceste ţ ă ri s-a modificat mult, ceea ce a zdruncinat încrederea în aceast ă teorie. Multe din economii s-au confruntat cu stagflaţia, fenomen economic nemaiîntâlnit anterior şi caracterizat de o recesiune (sc ă derea outputului însoţit ă de un şomaj înalt) combinat ă cu o inflaţie ridicat ă

79 Apariţia şi dezvoltarea macroeconomiei ca ştiinţ ă Drept urmare, a început o adev ă rat ă contrarevoluţie în macroeconomie, al c ă rui lider recunoscut a fost Milton Friedman. Acesta, împreun ă cu şcoala de la Chicago, au pus bazele a ceea ce se numeşte ast ă zi concepţia monetarist ă sau monetarism

80 Apariţia şi dezvoltarea macroeconomiei ca ştiinţ ă Monetarismul susţine c ă economia de piaţ ă posed ă capacitatea de a se autoregla, deci dac ă este l ă sat ă liber ă de influenţe exterioare, ea are capacitatea de a reveni singur ă la starea de utilizare complet ă a forţei de munc ă, deci la un şomaj sc ă zut şi la un nivel ridicat al outputului, apropiat de nivelul potenţial al acestuia

81 Apariţia şi dezvoltarea macroeconomiei ca ştiinţ ă Friedman argumenteaz ă c ă fluctuaţiile economice sunt datorate, în cea mai mare parte, variaţiilor în oferta de bani dintr-o economie. Drept urmare, el sugereaz ă c ă o ofert ă monetar ă constant ă, mai degrab ă decât o ofert ă monetar ă variabil ă, este cea care poate duce la stabilizarea macroeconomic ă.

82 Apariţia şi dezvoltarea macroeconomiei ca ştiinţ ă Desigur c ă pe lâng ă aceste trei principale şcoli de gândire, în decursul timpului dar mai ales în ultima perioad ă, s-au manifestat şi alte concepţii. Astfel, şcoala neokeysian ă (sau Şcoala de la Cambridge Aceasta încearc ă s ă fundamenteze ştiinţific o serie de idei ale lui Keynes cum ar fi cea referitoare la caracterul autoreglator sau nu al economiei de piaţ ă sau la rolul politicilor economice în stabilizarea economiei naţionale.

83 Macroeconomia încotro? La cincizeci de ani de la elaborarea Teoriei Generale a lui Keynes se constat ă c ă aceast ă teorie nu este chiar aşa de general ă, multe dintre procesele şi fenomenele care au loc în economie neputând fi interpretate sau explicate pornind doar de la ea

84 Macroeconomia încotro? Timpul când în macroeconomie se confruntau dou ă sau, cel mult trei şcoli de gândire şi anume keynesismul, monetarismul şi economia neoclasic ă se pare c ă a trecut. Ast ă zi s-au afirmat şi alte şcoli de gândire, unele dintre acestea emiţând teorii şi ipoteze incitante privind evoluţia proceselor macroeconomice.