Fiziologia digestiei Fiziologia digestiei D Digestia – totalitatea fenomenelor mecanice, chimice şi fizico- chimice, care asigură transformarea, transportul şi absorbţia substanţelor alimentare pentru asimilarea lor de către organism Clasificarea digestiei: 1. după geneza enzimelor - Autolitică – sub acţiunea enzimelor ce se conţin în alimentele îngerate - Simbiotică – sub acţiunea microflorei intestinale - Proprie – sub acţiunea enzimelor tractului gastrointestinal 2. după localizarea hidrolizei - cavitară - în cavităţile tractului digestiv - parietală: intracelulară – în vacuolele digestive sub acţiunea enzimelor lizizomale ale enterocitelor membranară – sub acţiunea enzimelor absorbite pe suprafaţa membranelor enterocitelor

Funcţiile tractului digestiv Funcţiile tractului digestiv DIGESTIVE Hidroliza substanţelor nutritive Hidroliza substanţelor nutritive Transportul substanţelor nutritive Transportul substanţelor nutritive Secretorie – secreţia sucurilor digestive Secretorie – secreţia sucurilor digestive Motorie – prelucrarea şi propulsarea hranei Motorie – prelucrarea şi propulsarea hranei Absorbţia – trecerea substanţelor hidrolizate în patul sangvin şi limfatic Absorbţia – trecerea substanţelor hidrolizate în patul sangvin şi limfaticNEDIGESTIVE Endocrină-secreţia hormonilor tisulari ai TGI Endocrină-secreţia hormonilor tisulari ai TGI Excretorie – elimenarea produşilor metabolici Excretorie – elimenarea produşilor metabolici Dezintoxicare – inactivarea toxinelor Dezintoxicare – inactivarea toxinelor Eritropoietică – absorbţia Vit B12, acidului folic. Eritropoietică – absorbţia Vit B12, acidului folic. Imună – rezistenţa imună nespecifică. Imună – rezistenţa imună nespecifică.

Digestia în cavitatea bucală Digestia în cavitatea bucală Digestia bucală este etapa buco-faringo-esofagiană a digestiei şi include: Masticaţia Salivaţia Formarea bolului alimentar Deglutiţia Secreţia salivară Saliva este secretată de 3 perechi de glande salivare şi multiple glande exocrine mici localizate în mucoasa bucală 1. G landele parotide – de tip seros ( conţin multă ptialină) 2. G landele submandibulare – de tip mixt 3. G landele sublinguale – de tip mucos ( conţin mucină cu rol de lubrifiere)

Constantele şi compoziţia salivei Constantele şi compoziţia salivei Lichid incolor, opalescent Lichid incolor, opalescent Cantitatea ml Cantitatea ml pH - 6,0-7,4 pH - 6,0-7,4 Densitatea 1,003-1,008 Densitatea 1,003-1,008 Temperatura de îngheţare - 0,2 0 C; -0,4 0 C Temperatura de îngheţare - 0,2 0 C; -0,4 0 CCOMPOZIŢIA Apă – 99,4% Apă – 99,4% Reziduu uscat – 0,6% din care: Reziduu uscat – 0,6% din care: - sub.anorganice(0,2%): - sub.anorganice(0,2%): compuşi ai K + ;Na + ;Cl - ; bicarbonaţi; fosfaţi compuşi ai K + ;Na + ;Cl - ; bicarbonaţi; fosfaţi - sub. organice: (0,4%) 1. Proteice: mucină, mucină, epiteliu, epiteliu, proteine, proteine, enzime. enzime. 2. Neproteice: aminoacizi aminoacizi ureia, ac. uric ureia, ac. uric creatinina creatinina amoniac (NH 3 ) amoniac (NH 3 ) ENZIMELE SALIVARE - Alfa-amilaza (ptialina) – hidrolizează amidonul în dextrine - Lipaza salivară - activă numai la noi-născuţi, hidrolizează grăsimile laptelui - Lizozima – rol batericid, distruge capsula glicozidică a microbilor - Kalikreina – enzimă proteolitică

Reglarea secreţiei salivare Secreţia salivară poate fi declanşată pe cale reflexă: 1. reflex-condiţionată- de stimuli vizuali, olfactivi, aducere aminte despre alimente 2. Reflex-necondiţionată- la stimularea mecanică a receptorilor tactili sau chimică a receptorilor gustativi din mucoasa bucală şi linguală Calea aferentă senzitivă a acestui reflex este constituită din: ramurile senzitive ale n. glosofarigian –de la receptorii de pe partea posterioară a limbii, ce transmit informaţia spre nucleul salivar inferior ramurile senzitive ale n. glosofarigian –de la receptorii de pe partea posterioară a limbii, ce transmit informaţia spre nucleul salivar inferior ramurile senzitive ale n. facial – de la receptorii de pe partea anterioară a limbii care se termină pe nucleul salivar superior ramurile senzitive ale n. facial – de la receptorii de pe partea anterioară a limbii care se termină pe nucleul salivar superior Centrul salivar -este localizat la nivelul joncţiunii bulbo-pontine, pote fi stimulat sau inhibat de impulsurile sosite din tractul solitar şi din alţi centri ai SNC Calea eferentă a acestui reflex include inervaţia simpatică şi parasimpatică a glandelor salivare

Reglarea secreţiei salivare Reglarea secreţiei salivare

Efectele simpaticului şi pasimpaticului asupra secreţiei salivare Stimularea fibrelor postganglionare parasimpatice (colinergice) provoacă un răspuns salivar rapid, cu o salivă abundentă, fluidă, cu o cantitate mică de enzime. Stimularea fibrelor postganglionare parasimpatice (colinergice) provoacă un răspuns salivar rapid, cu o salivă abundentă, fluidă, cu o cantitate mică de enzime. pilocarpina (parasimpatotrop)- măreşte secreţia salivară atropina (parasimpatolitic) – reduce secreţia salivară atropina (parasimpatolitic) – reduce secreţia salivară Stimularea fibrelor postganglionare simpatice (adrenergice) determină apariţia tardivă a unei salive în cantitate mică, vîscoasă, bogată în enzime Stimularea fibrelor postganglionare simpatice (adrenergice) determină apariţia tardivă a unei salive în cantitate mică, vîscoasă, bogată în enzime

Motilitatea în cavitatea bucală Masticaţia – prin intermediul dinţilor,limbii şi muşchilor masticatori (inervaţi de ramura motorie a n.V cranian) asigură prelucrarea mecanică a hranei Masticaţia – prin intermediul dinţilor,limbii şi muşchilor masticatori (inervaţi de ramura motorie a n.V cranian) asigură prelucrarea mecanică a hranei Deglutiţia – propulsarea bolului alimentar din cavitatea bucală prîn faringe şi esofag în stomac Deglutiţia – propulsarea bolului alimentar din cavitatea bucală prîn faringe şi esofag în stomac Etapele deglutiţiei: 1. Etapa bucală (voluntară) – coincide cu propulsarea bolului alimentar spre rădăcina limbii. Mişcările contractile ale limbii asigură împingerea bolului spre rădăcina ei, care se ridică şi î- l împinge în faringe. 2. Etapa faringiană (involuntară) – trecerea bolului prin faringe; epiglota coboară în jos şi închide laringele. 3. Etapa esofagiană (involuntară) – contracţia peristaltică esofagiană propulsează bolul spre stomac în 5-10 sec.

Secreţia gastrică Secreţia gastrică Sucul gastric este secretat de glandele exocrine stomacale constituite din 3 tipuri de celule: 1. Celule mucoase (pe toată suprafaţa stomacului) – secretă mucină 2. Celule parietale (predominant în glandele fundice) – secretă acid clorhidric HCl 3. Celule principale (în corpul stomacului) – secretă pepsinogen şi renina gastrică În regiunea antrală a stomacului se află glandele endocrine constituite din celulele G care secretă hormonul gastrina, celulele D care secretă somatostatina şi alte celule endocrine ce secretă serotonină, histamină

Constantele şi compozişia sucului gastric Cantitatea -1500ml Densitatea 1,002-1,009 pH 0,9-1,5 (la copii- 5,8-4,4) COMPOZIŢIA Apă – 99% Substanşe solide – 1%, din care: Sub. Anorganice- 0,6%: cationi: Na +, K +,Mg+2 anioni: Cl -, HPO 4 -2, SO 4 -2 anioni: Cl -, HPO 4 -2, SO 4 -2 HCl HCl Sub. Organice – 0,4%: mucină, enzime Factorul intrinsec Kastl – este secretat de glandele fundice, reprezintă o mucoproteină, favorizează absorbţia vitaminei B 12 necesară eritropoezei, lipsa acestui factor este cauza apariţiei anemiei pernicioase (B 12 -dificitară) Factorul intrinsec Kastl – este secretat de glandele fundice, reprezintă o mucoproteină, favorizează absorbţia vitaminei B 12 necesară eritropoezei, lipsa acestui factor este cauza apariţiei anemiei pernicioase (B 12 -dificitară)

Enzimele sucului gastric 1. Pepsinogenul forma inactivă a pepsinei, se activează la pH acid, scindează proteinele până la polipeptide 2. Catepsina - participă la digestie în mediu slab acid, hidrolizează proteinele la sugari 3. Labfermentul (renina gastrică) – produce coagularea laptelui prin precipitarea cazeinogenului solubil în prezenţa Ca Lipaza gastrică-activă la copii, acţionează asupra trigliceridelor 5. Gelatinaza – scindează gelatina 6. Lizozimul – scindează glucidele

Rolul acudului clorhidric Asigură aciditatea totală a sucului gastric Asigură aciditatea totală a sucului gastric Asigură activarea enzimelor digestive – trecerea pepsinogenului în pepsină. Asigură activarea enzimelor digestive – trecerea pepsinogenului în pepsină. Crează mediul optim de activitate a pepsinei. Crează mediul optim de activitate a pepsinei. Asigurară motilitatea tractului gastro-duodenal şi evacuarea chimului în duoden. Asigurară motilitatea tractului gastro-duodenal şi evacuarea chimului în duoden. Denaturează proteinele,facilitând astfel scindarea şi absorbţia lor ulterioară. Denaturează proteinele,facilitând astfel scindarea şi absorbţia lor ulterioară. Acţiune bactericidă. Acţiune bactericidă.

HCl activează secretina astfel stimulînd secreţia pancreatică HCl activează secretina astfel stimulînd secreţia pancreatică

Reglarea secreţiei gastrice Reglarea secreţiei gastrice Sucul gastric se secretă aproape continuu, şi pota fi stimulat sau inhibat de influenţe nervoase sau umorale Reglarea neuro-umorală a secreţiei gastrice decurge în 3 faze: 1. Faza cefalică – se realizează prin mecanisme: Reflex condiţionate – declanşată de stimuli vizuali, olfactivi, auditivi aducere aminte despre alimente, cronologia orelor de masă Reflex-necondiţionate- declanşată de stimularea mecanică a receptorilor tactili sau chimică a receptorilor din cavitatea bucală, de masticaţie şi deglutiţie 2. Faza gastrică – debutează odată cu pătrunderea alimentelor în stomacc, durează 3-4 ore, se realizează prin: Mecanism nervos – pe cale vagală impulsurile de la receptorii gastrici ajung la nucleul vagal bulbar, care eferent stimulează secreţia glandelor parietale

Mecanism umoral – este asigurat de: Acetilcolina- stimulează secreţia pepsinei şi factorului intrisec în sucul gastric şi secreţia gastrinei Acetilcolina- stimulează secreţia pepsinei şi factorului intrisec în sucul gastric şi secreţia gastrinei Gastrina- stimulează secreţia ionilor de H +, pepsinei, factorului intrisec şi motilitatea gastrică. Gastrina- stimulează secreţia ionilor de H +, pepsinei, factorului intrisec şi motilitatea gastrică. Histamina - stimulează secreţia ionilor de H + şi volumul SG Histamina - stimulează secreţia ionilor de H + şi volumul SG 3. Faza intestinală - stimularea sau inhibarea secreţiei sucului gastric are loc prin: gastric are loc prin: Mecanism nervos – stimulator, la pătrunderea chimului în duoden,pe cale vagală este stimulată secreţia gastrică Mecanism nervos – stimulator, la pătrunderea chimului în duoden,pe cale vagală este stimulată secreţia gastrică Mecanism umoral – stimulator/inhibitor: Mecanism umoral – stimulator/inhibitor: 1. gastrina intestinală – stimulează secreţia acidă a stomacului 1. gastrina intestinală – stimulează secreţia acidă a stomacului 2. enterogastronul - inhibă secreţia gastrică 2. enterogastronul - inhibă secreţia gastrică 3. bombezina - stimulează secreţia acidă a stomacului 3. bombezina - stimulează secreţia acidă a stomacului 4. motilina - stimulează secreţia acidă a stomacului 4. motilina - stimulează secreţia acidă a stomacului 5. secretina - inhibă secreţia gastrică 5. secretina - inhibă secreţia gastrică 6. VIP (peptid vasoactiv) - inhibă secreţia gastrică 6. VIP (peptid vasoactiv) - inhibă secreţia gastrică

Functiile ficatului: Functiile ficatului: Rezervor saguin Rezervor saguin Secreţia bilei Secreţia bilei Neutralizarea substanţelor toxice de origine endo- şi exogenă Neutralizarea substanţelor toxice de origine endo- şi exogenă Depozitarea glicogenului Depozitarea glicogenului Conversia galactozei, fructozei şi altor monzaharide în glucoză Conversia galactozei, fructozei şi altor monzaharide în glucoză Gluconeogeneza hepatică din aminoacizi Gluconeogeneza hepatică din aminoacizi Sinteza colesterolului, fosfolipidelor şi lipoproteinelor Sinteza colesterolului, fosfolipidelor şi lipoproteinelor Conversia hidrocarbonaţilor şi proteinelor în grăsimi Conversia hidrocarbonaţilor şi proteinelor în grăsimi Sinteza pigmenţilor şi sărurilor biliare Sinteza pigmenţilor şi sărurilor biliare

Sinteza proteinelor sângelui şi factorilor sanguni de coagulare Sinteza proteinelor sângelui şi factorilor sanguni de coagulare Dezaminarea aminoacizilor, transformarea amoniacului în uree Dezaminarea aminoacizilor, transformarea amoniacului în uree Depozitarea vitaminelor A, D, B 12 Depozitarea vitaminelor A, D, B 12 Stocarea fierului sub formă combinată cu apoferitina hepatică Stocarea fierului sub formă combinată cu apoferitina hepatică Inactivarea hormonilor Inactivarea hormonilor Excreţia pe cale biliară a unor hormoni, droguri, substanţe toxice Excreţia pe cale biliară a unor hormoni, droguri, substanţe toxice

Rolul bilei Rolul bilei Emulsionează grăsimile Emulsionează grăsimile Activează lipazele Activează lipazele Favorizează absorbţia acizilor graşi, vitaminelor liposolubile (A, D, E, K) Favorizează absorbţia acizilor graşi, vitaminelor liposolubile (A, D, E, K) şi a colesterolului şi a colesterolului Are acţiune bactericidă Are acţiune bactericidă Favorizează peristaltizmul intestinal Favorizează peristaltizmul intestinal Neutralizează sucul gastric acid Neutralizează sucul gastric acid

Constantele şi compoziţia bilei Constantele şi compoziţia bilei Cantitatea ml. Bila hepatică: galben-aurie, pH 8,0 – 8,6 Bila veziculară: verde-brună, pH 7,0 – 7,6 Compoziţia bilei: 1. Apă 96% 2. Sărurile biliare – precursorul acestora este colesterolul (metabolit lipidic), care în celulele hepatice este convertit în acizii colic, dezoxicolic, lito- şi chenodezoxicolic. Aceştea la rîndul lor se combină cu glicina sau taurina şi formează sărurile de Na + şi K + a acizilor glicocolic şi taurocolic

3. Pigmenţii biliari: bilirubina şi biliverdina rezultă din hemoliza eritrocitelor în ţesutul reticuloendotelial (asigură culoarea bilei) rezultă din hemoliza eritrocitelor în ţesutul reticuloendotelial (asigură culoarea bilei) 4.Colesterolul - este în formă neesterificată, provine din cel endo- şi exogen, în cantităţi mari favorizează formarea calculelor biliare 5. Lecitina 6. Acizii graşi 7. Mucina 8. Substanţe neorganice:cloruri de Na +, K +, Cl -, bicarbonaţi şi fosfaţi.

Reglarea sintezei, secreţiei şi evacuării bilei Faza cefalică: la gustarea şi mirosirea alimentelor, la prezenţa lor în cavitatea bucală şi faringe. Faza cefalică: la gustarea şi mirosirea alimentelor, la prezenţa lor în cavitatea bucală şi faringe. Predomină reglarea nervoasă (n. Vag) – creşte evacuarea bilei. Predomină reglarea nervoasă (n. Vag) – creşte evacuarea bilei. Faza gastrică: la distensia stomacului Faza gastrică: la distensia stomacului Reglarea nervoasă (n.Vag) creşte evacuarea bilei. Reglarea nervoasă (n.Vag) creşte evacuarea bilei. Reglarea umorală (gastrina) creşte evacuarea bilei. Reglarea umorală (gastrina) creşte evacuarea bilei. Faza intestinală: declanşată de scăderea pH-lui în duoden, de produşii digestiei lipidelor şi absorbţia acizilor biliari în ileon. Faza intestinală: declanşată de scăderea pH-lui în duoden, de produşii digestiei lipidelor şi absorbţia acizilor biliari în ileon. Predomină reglarea umorală Predomină reglarea umorală colecistokinina creşte evacuarea bilei şi secreţia acizilor biliari. colecistokinina creşte evacuarea bilei şi secreţia acizilor biliari. secretina – creşte secreţia electroliţolor şi apei secretina – creşte secreţia electroliţolor şi apei Interdigestiv: scade eliberarea bilei în duoden, creşte sinteza de acizi biliari în hepatocite Interdigestiv: scade eliberarea bilei în duoden, creşte sinteza de acizi biliari în hepatocite

Constantele şi compoziţia sucului pancreatic Constantele: Cantitatea ml. Lichid incolor, vîscos Densitatea 1,007-1,012 pH – 7,4 - 8,6 Compoziţia: Apă Substanţe anorganice: cationi– Na+, K+, Ca+2,Mg+2 anioni- Cl-,PO4-3,SO3-2 bicarbonaţi Substanţe organice: Mucină Enzime

Enzimele sucului pancreatic (secretate în formă inactivă) 1. Enzimele proteolitice: 1. Enzimele proteolitice: Tripsina (forma inactivă tripsinogenul este activată de enterokinaza duodenală la pH 7-8). Hidrolizează proteinele până la oligopeptide şi legăturile peptidice la nivelul radicalului carboxilic a aminoacizilor bazici Cimotripsina (forma inactivă chimotripsinogenul, activată de tripsină). Hidrolizează legăturile peptidice de la nivelul grupurilor carboxilice ale aminoacizilor aromatici. Carboxipeptidaza (forma inactivă precarboxipeptidaza, activată de tripsină). Scurtează polipeptidele cu un aminoacid Colagenaza (forma inactivă precolagenaza, activată de tripsină). Scindează legăturile peptidice ale colagenului Elastaza (forma inactivă proelastaza, activată de tripsină şi enterokinază). Hidrolizează legăturile peptidice a aminoacizilor

2. Enzimele glicolitice Amilaza pancreatică ( se activează în prezenţa Cl - la pH – 6,5-7,2). Scindează amidonul, glicogenul şi alţi compuşi glucidici, cu excepţia glucozei, pînă la di- şi trizaharide. Amilaza pancreatică ( se activează în prezenţa Cl - la pH – 6,5-7,2). Scindează amidonul, glicogenul şi alţi compuşi glucidici, cu excepţia glucozei, pînă la di- şi trizaharide. 3. Enzimele lipolitice 3. Enzimele lipolitice Lipaza pancreatică (se activează în prezenţa Ca +2, Mg +2 la pH 7-8) hidrolizează grăsimile neutre în acizi graşi şi monogliceride Lipaza pancreatică (se activează în prezenţa Ca +2, Mg +2 la pH 7-8) hidrolizează grăsimile neutre în acizi graşi şi monogliceride Colesterolesteraza ( se activează în prezenţa sărurilor biliare la pH 7-8) hidrolizează colesterolul esteric în colesterol liber şi acid gras Colesterolesteraza ( se activează în prezenţa sărurilor biliare la pH 7-8) hidrolizează colesterolul esteric în colesterol liber şi acid gras Fosfolipaza desprinde acizii graşi din fosfolipide Fosfolipaza desprinde acizii graşi din fosfolipide

Reglarea secreţiei pancreatice 1. Faza cefalică (predominant nervoasă) Controlul nervos este realizat de influenţe parasimpatice colinergice (n. Vag), care determină elimenarea unui suc fluid bogat în bicarbonaţi, sărac în enzime şi simpatice adrenergice (n. spalnhnic) – suc dens, bogat în enzime Controlul nervos este realizat de influenţe parasimpatice colinergice (n. Vag), care determină elimenarea unui suc fluid bogat în bicarbonaţi, sărac în enzime şi simpatice adrenergice (n. spalnhnic) – suc dens, bogat în enzime Reflex condiţionat Reflex condiţionat Reflex necondiţionat Reflex necondiţionat 2. Faza gastrică ( nervoasă şi umorală) Reglarea nervoasă – destensia stomacului declanşază reflex necondiţionat vago-vagal cu eliminarea sucului pancreatic Reglarea nervoasă – destensia stomacului declanşază reflex necondiţionat vago-vagal cu eliminarea sucului pancreatic Reglarea umorală: Reglarea umorală: - gastrina: se elimină la extensia stomacului şi stimulează secreţia pancreatică - gastrina: se elimină la extensia stomacului şi stimulează secreţia pancreatică

3. Faza intestinală (predominant umorală) Secretina – stimulează secreţia apei şi bicarbonaţilor din celulele pancreatice Secretina – stimulează secreţia apei şi bicarbonaţilor din celulele pancreatice Pancreozemina-colecistokinina – măreşte volumil sucului şi conţinutul de enzime Pancreozemina-colecistokinina – măreşte volumil sucului şi conţinutul de enzime Insulina – măreşte secreţia exocrină a pancreasului Insulina – măreşte secreţia exocrină a pancreasului Somatostatina Somatostatina Glucagonul Glucagonul Peptidul pancreatic Peptidul pancreatic Toate trei inhibă secreţia exocrină a pancreasului Toate trei inhibă secreţia exocrină a pancreasului

Sucul propriu al intestinului subţire În intestinul subţire se secretă: Sucul pancreatic Sucul pancreatic Bila Bila Sucul propriu al intestinului subţire Sucul propriu al intestinului subţire Secreţia intestinală este predominant umorală Secreţia intestinală este predominant umorală Constantele Fluid incolor, opalescent Cantitatea 1,8 – 2,0 l pH – 7,5-8,3 CompoziţiaApa Substanţe anorganice: cationi– Na +, K +, Ca +2,Mg +2 cationi– Na +, K +, Ca +2,Mg +2 anioni- Cl -,PO 4 -3,SO 3 -2 anioni- Cl -,PO 4 -3,SO 3 -2 bicarbonaţi bicarbonaţi Substanţe organice: Mucină, Enzime, Leucocite, Epiteliu

Enzimele sucului intestinal Enzimele proteolotice - sub acţiunea tuturor enzimelor proteolitice din sucul intestinal are loc scindarea totală a proteinelor pînă la aminoacizi liberi: Aminopeptidaza Exopeptidaza Dipeptidaza Nucleazele intestinale Enterokinaza (activează tripsinogenul)

2. 2. Enzimele glicolitice (diastasele) hidrolizează disaharidele în monozaharide: Zaharaza zaharoza fructoza, glucoza Lactaza lactoza glucoza, galactoza Maltaza maltoza glucoza α - Dextrinaza dextrani glucoza 3. Enzimele lipolitice acţionează asupra grăsimilor neutre, ce reprezintă 2-5% din totalul grăsimilor digerate : Lipaza intestinală

Motilitatea intestinală Sunt 2 tipuri de motilitate intestinală Motilitatea locală – favorizează contactul mai strîns între chim şi mucoasă, asigurată de: Motilitatea locală – favorizează contactul mai strîns între chim şi mucoasă, asigurată de: Contracţii segmentare Contracţii segmentare Contracţii pendulare Contracţii pendulare 2. Motilitate peristaltică – asigură propulsarea chimului de-a lungul intestinului, aceste contracţii pot fi sub formă de : Unde lente Unde lente Unde rapide Unde rapide

Motilitatea locală intestinală Contracţii segmentare Contracţia musculaturii circulare la destindere, care separă intestinul în segmente egale, durează secunde Contracţii segmentare Contracţia musculaturii circulare la destindere, care separă intestinul în segmente egale, durează secunde Contracţii pendulare Contracţii izolate ale fibrelor longitidinale ce intervin în amestecarea conţinutului Contracţii pendulare Contracţii izolate ale fibrelor longitidinale ce intervin în amestecarea conţinutului

Motilitatea peristaltică Reprezintă contracţii a muschilor longitudinali urmate de contracţii a muşchilor circulari, care asigură propulsarea conţinutului de-a lungul intestinului Reprezintă contracţii a muschilor longitudinali urmate de contracţii a muşchilor circulari, care asigură propulsarea conţinutului de-a lungul intestinului Contracţii sub formă de unde lente – apar pe traseu limitat, cu V=1-2 cm/sec Contracţii sub formă de unde lente – apar pe traseu limitat, cu V=1-2 cm/sec Contracţii sub formă de unde rapide – transportă chimul la distanţe mari cu V = cm/sec Contracţii sub formă de unde rapide – transportă chimul la distanţe mari cu V = cm/sec

Reglarea motilităţii intestinale Motilitatea intestinală este reglată de: 1. Mecanismul miogen: fibrele musculare netede posedă automatizm. La destensia intestinului activitatea miogenă spontană declanşază contracţii segmentare ritmice 2. Mecanismul nervos: Intrinsec – asigurat de reflexele mienterice locale cu centrul nervos în plexul Auerbach pentru fibrele musculare longitudinale şi circulare (calea aferentă pentru cele circulare se întrerupe în plexul Meissner). Aceste reflexe asigură contracţiile peristaltice Intrinsec – asigurat de reflexele mienterice locale cu centrul nervos în plexul Auerbach pentru fibrele musculare longitudinale şi circulare (calea aferentă pentru cele circulare se întrerupe în plexul Meissner). Aceste reflexe asigură contracţiile peristaltice Extrinsec – inrvaţia simpatică şi parasimpatică Extrinsec – inrvaţia simpatică şi parasimpatică

Acţiunea simpaticului şi parasimpaticului asupra motilităţii intestinale I. S impatică fibrele adrenergice din componenţa nervilor splanhnici inhibă tonusul şi motilitatea intestinală II. Parasimpatică – este predominantă, fibrele colinergice n.vag (până la colonul proximal) şi n.pelvian (colonul distal) determină creşterea frecvenţei şi amplitudinii contracţiilor

3. Mecanismul umoral este: Stimulator Inhibitor Stimulator Inhibitor Gastrina Secretina Gastrina Secretina Colicistokinina Glucagonul Colicistokinina Glucagonul Serotonina Peptidul Y Serotonina Peptidul Y Motilina Motilina Prostoglandinele Prostoglandinele Insulina Insulina Defecaţia – este un act reflex motor al sfincterului intern (m.neted) şi celui extern (m. striat). Reflexul este declanşat de creşterea presiunii cauzate de umplere ampulei rectale. Centrul reflexului – S 2 –S 4 ; calea eferentă parasimpatică măreşte peristaltizmul şi relaxează sfincterul intern, sfincterul extern fiind controlat voluntar Defecaţia – este un act reflex motor al sfincterului intern (m.neted) şi celui extern (m. striat). Reflexul este declanşat de creşterea presiunii cauzate de umplere ampulei rectale. Centrul reflexului – S 2 –S 4 ; calea eferentă parasimpatică măreşte peristaltizmul şi relaxează sfincterul intern, sfincterul extern fiind controlat voluntar

Flora microbiană intestinală În colonul proximal predomină flora aerobă (fermentează difinitiv glucidele) În colonul proximal predomină flora aerobă (fermentează difinitiv glucidele) În colonul distal se găseşte flora anaerobă (putrefacţia proteinelor nedigerate În colonul distal se găseşte flora anaerobă (putrefacţia proteinelor nedigerate indol, scatol, amoniac) Funcţiile neenzimatice ale microflorei: Funcţiile neenzimatice ale microflorei: 1. Sinteza şi absorbţia vit hidrosolubile B 1 ; B 2 ; B 12 ; H; şi liposolubile - vit K 2. Formarea stercobilinei din bilirubină 3. Deconjugarea acizilor biliari cu eliminarea ac. dezoxi- şi litocolic 4. Reabsorbţia acidului colic în circuitul hepato-enterohepatic 5. Stimularea sintezei de imunoglobină A şi M în celulele limfoide a peretelui intestinal 6. Asigură integritatea şi morfologia normală a epiteliului colonului

Absorbţia în tubul digestiv Absorbţia este penetrarea în sistemul sangvin şi limfatic a substanţelor nutritive simple Absorbţia este penetrarea în sistemul sangvin şi limfatic a substanţelor nutritive simple Mecanismele de absorbţie: 1. Difuzia şi filtrarea – transportul substanţelor are loc conform gradiantului de concentraţie, electrolitic şi de presiune 2. Difuzia facilitată – transportul are loc prin intermediul transportatorilor 3. Transportul activ – cu consum de energie şi oxigen, contra gradientului de concentraţie

Absorbţia proteinelor Are loc la nivelul intestinului subţire prin membrana celulelor epiteliale Are loc la nivelul intestinului subţire prin membrana celulelor epiteliale Se absorb sub formă de di-, tripeptide şi aminoacizi liberi Se absorb sub formă de di-, tripeptide şi aminoacizi liberi Este proces activ cu solicitare de energie, dependent de Na + (Na + se deplasează conform gradientului electrochimic şi atrage aminoacizii) Este proces activ cu solicitare de energie, dependent de Na + (Na + se deplasează conform gradientului electrochimic şi atrage aminoacizii) Absorbţia AA prin difuzie e limitată, se efectuiază cu ajutorul unor proteine transportatoare Absorbţia AA prin difuzie e limitată, se efectuiază cu ajutorul unor proteine transportatoare Se cunosc 5 tipuri de proteine transportatoare pentru aninoacizi şi peptide Se cunosc 5 tipuri de proteine transportatoare pentru aninoacizi şi peptide Mecanismul: co-transportul Na + dependent

Absorbţia lipidelor monogliceride monogliceride Trigliceride: + acid biliar, colesterol micelii Trigliceride: + acid biliar, colesterol micelii acid gras acid gras Micelii difuzie simplă enterocitele intestinale Micelii difuzie simplă enterocitele intestinale Din enterocit, acizii graşi (12 atomi C) sângele portal Din enterocit, acizii graşi (12 atomi C) sângele portal Resinteza în enterocit a trigliceridelor din monogliceride şi acizii graşi ( mai mult de 12 atomi C) Resinteza în enterocit a trigliceridelor din monogliceride şi acizii graşi ( mai mult de 12 atomi C) Formarea chilomicronilor: globule de trigliceride nou sintetizate, colesterol şi betalipoproteină (toate sintetizate în reticulul endoplasmatic al enterocitului) Formarea chilomicronilor: globule de trigliceride nou sintetizate, colesterol şi betalipoproteină (toate sintetizate în reticulul endoplasmatic al enterocitului) Excreţia prin pinocitoză a chilomicronilor din enterocit în spaţiul extracelular, apoi limfă Excreţia prin pinocitoză a chilomicronilor din enterocit în spaţiul extracelular, apoi limfă

Absorbţia glucidelor Glucidele se absorb sub formă de monozaharide: Glucidele se absorb sub formă de monozaharide: Glucoza se absoarebe prin mecanism activ secundar consumator de energie, dependent de Na +, co-transport Na + -glucoză Glucoza se absoarebe prin mecanism activ secundar consumator de energie, dependent de Na +, co-transport Na + -glucoză Galactoza – la fel ca glucoza Galactoza – la fel ca glucoza Fructoza – proteine carrier, independent de Na +, difuziune facilitată Fructoza – proteine carrier, independent de Na +, difuziune facilitată Pentozele (riboza, dezoxiriboza) – sunt absorbite prin difuziune simplă Pentozele (riboza, dezoxiriboza) – sunt absorbite prin difuziune simplă

Absorbţia vitaminelor 1. Vitaminele hidrosolubile: B 1 B 2 B 6 PP, H, C, ac. pantotenic, ac. folic Se absorb prin pinocitoză, co-transport Na + - dependent Se absorb prin pinocitoză, co-transport Na + - dependent Preponderent în partea de sus a intestinului subţire Preponderent în partea de sus a intestinului subţire Excepţie – Vit. B 12 se absoarbe în stomac, prin mecanism activ în prezenţa factorului Kastl Excepţie – Vit. B 12 se absoarbe în stomac, prin mecanism activ în prezenţa factorului Kastl 2. Vitaminele liposolubile: A, D, E, K Se absorb în prezenţa bilei şi lipidelor Se absorb în prezenţa bilei şi lipidelor Prin mecanism – macrotransport activ Prin mecanism – macrotransport activ Excepţia – Vit. A se absoarbe în lipsa bilei Excepţia – Vit. A se absoarbe în lipsa bilei

Absorbţia apei şi electroliţilor Apa difuzează în ambele direcţii prin mucoasa intestinului subţire şi gros în funcţie de gradientul osmotic. 80% din apă - în intestinul subţire. Apa difuzează în ambele direcţii prin mucoasa intestinului subţire şi gros în funcţie de gradientul osmotic. 80% din apă - în intestinul subţire. Electroliţii: Electroliţii: Na + -difuzie simplă, co-transport cu aminoacizi şi glucoză. Na + -difuzie simplă, co-transport cu aminoacizi şi glucoză. K + - difuzie simplă K + - difuzie simplă Cl - - difuzie simplă, în ileonul distal şi intestinul gros prin aniport cu bicarbonaţii Cl - - difuzie simplă, în ileonul distal şi intestinul gros prin aniport cu bicarbonaţii Ca +2 – transport activ (la cerinţele organismului) şi difuzie simplă Ca +2 – transport activ (la cerinţele organismului) şi difuzie simplă