URGENŢE RESPIRATORII catedra Urgenţe medicale Asis. Univ. Scurtov Natalia. - презентация

1 URGENŢE RESPIRATORII catedra Urgenţe medicale Asis. Univ. Scurtov Natalia

2 RISCURILE SALVATORULUI Salvatorul nu se va expune niciodata la un risc mai mare decit victima -riscuri legate de mediu : trafic automobilul constructii instabile gaze si substante toxice cabluri electrice Colaborarea cu servicii speciale ( descarcerare, politie pompieri ) Apropierea cu grija de victima

3 RISCURILE SALVATORULUI Salvatorul nu se va expune niciodata la un risc mai mare decit victima – riscuri legate de victima infectii : hepatita B, HIV otraviri : cianuri, hidrogen sulfurat, substante corozive, compusi organofosforici Evitarea contactului cu produse biologice ale pacientului. Folosirea materialelor de protectie: masca faciala, manusi, ochelari, etc.

4 Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase, dintre aerul atmosferic şi organism, constituie – SISTEMUL RESPIRAТOR Respiraţia este funcţia prin care se asigură aportul de oxygen pînă la nivelul celulelor şi eliminarea bioxidului de carbon, produs al metabolismului celular.

5 Sistemul respirator anatomic este divizat în căile respiratorii superioare şi inferioare Limita între căile respiratorii superioare şi inferioare o reprezintă coardele vocale, care sunt localizate în laringe. Componentele căiilor respiratorii superioare sunt nasul şi gura, faringele (care este divizat în orofaringe şi nazofaringe), limba, şi epiglota. Componentele căilor respiratorii inferioare sunt laringele (c.tiroid şi c.cricoid), traheea, bronşiile.

6 Căile respiratorii superioare Nasul. Este o cavitate care încălzeşte aerul inspirat, şi filtrează impurităţile cu ajutorul firelor de păr şi mucus. Gura O cavitate care permite trecerea aerului în căile aeriene. Orofaringe Include partea posterioară a cavităţii bucale pînă la rădăcina limbii şi continuă în faringe. Nazofaringe Zona dintre meatele nazale şi orofaringe. Epiglota Un organ care protejează intrarea în trahee în timpul deglutiţiei sau vomei. Laringele - conţine coardele vocale, ce sunt hotarul dintre căile respiratorii superioare şi inferioaere.

7 Căile respiratorii inferioare Laringele - conţine coardele vocale, cartilaj tiroid şi cartilaj cricoid :un inel cartilaginos ce înconjoară complet traheea la extremitatea inferioară a laringelui. Traheia are aproximativ 11 cm în lungime la pacientul adult. La extremitatea inferioară traheia se divizează în două ramuri spre plămînul drept şi stîng numite bronşii. Bronşiile (dreaptă şi stîngă). Căi respiratorii ce continuă după trahee spre plămîni. Plămînii Organe unde are loc schimbul de gaze. Diafragma Un muşchi mare respirator ce separă toracele de abdomen.

8 Aparatul respirator superior

9 Respiraţia este un proces ce include inspiraţia şi expiraţia. Inspiraţia este procesul de intrare a aerului în plămîni. Diafragma se contractă, mişcîndu-se în jos, muşchii intercostali plasează coastele în sus şi în exterior şi crează o cavitate (un volum ) pentru pătrunderea aerului.

10 Respiraţia este un proces ce include inspiraţia şi expiraţia. Expiraţia este procesul cînd diafragma şi muşchii intercostali se relaxează, reducînd volumul cavităţii toracice. Diafragma se mişcă în sus şi coastele se mişcă în jos şi în interior pe măsură ce aerul iese din plămîni.

11 RESPIRAŢIA ADECVATĂ Frecvenţele Normale: Adult resp. pe minut. Copil resp/ min. Sugar - 25 la 40 resp. pe minut. Nou-născut – respiraţii pe minut. Ritmul:Regulat. Calitatea: Sunetele respirării-prezente şi egale bilateral. Expansiunea pieptului-adecvată şi egală bilateral.

12 Pentru a determina semnele unei respiraţii adecvate trebuie să: Observaţi vizual expansiunea adecvată şi egală a ambelor părţi ale cutiei toracice în timpul inspiraţiei. Ascultaţi mişcarea aerului prin nas, gură şi cutie toracică. Sunetele respiraţiei (cînd sunt auscultate) trebuie să fie prezente şi egale pe ambele părţi ale pieptului. Sunetele din gură sau nas trebuie să fie lipsite de zgomote, respirări convulsive, stridor şi respiraţie zgomotoasă. Simţiţi mişcarea aerului din nas sau gură.

13 Semne ale unei respiraţii neadecvate: Mişcările pieptului sunt minimale, absente, sau inegale. Mişcările respiratorii sunt limitate la mişcări a peretelui abdomenal anterior (respiraţie abdomenală) În zona nasului sau a gurii nu se simte sau nu se aude mişcarea aerului, sau volumul aerului expirat este mai mic decît norma. Sunetele respiratorii sunt diminuate sau absente Sunt prezente sunetele patologice: respiraţie zgomotoasă, dispnee, stridor şi weesing.

14 Semne ale unei respiraţii neadecvate : Frecvenţa respiratorie este foarte rapidă sau foarte rară. Respiraţia este superficială, prea adîncă, sau dificilă. Pacientul este cianotic; culoarea pielii, buzelor, limbii, pavilioanele urechilor sau lojele unghiale sunt albastre sau sure. Inspiraţiile sunt prelungite (indicînd o posibilă obstrucţionare a căilor respiratorii superioare) sau expiraţiile sunt prelungite (indicînd o posibilă obstrucţionare a căilor respiratorii inferioare) Pacient nu e capabil să vorbească, sau pacientul nu poate rosti fraze întregi din cauza dispneiei

15 Etapele principale de înlăturare a dificultăţilor respiratorii cu risc vital pentru viaţa pacientului sunt: Deschiderea şi menţinerea permiabilităţii căilor respiratorii Asigurarea unei ventilaţii artificiale pentru pacientul ce nu respiră şi pentru pacientului cu o respirare neadecvată. Asigurarea oxigenoterapiei a pacientului Sanarea căilor respiratorii prin aspiraţie.

16 În cazul unui pacient inconştient, limba devine flască şi, datorită forţei de gravitaţie cade în faringele posterior.

17 Hiperextensia capului

18 Verificarea respiraţiei Priviţi expansiunile toracelui Ascultaţi sunetul respiraţiei Simţiţi pe obraz aerul expirat

19 Eliberarea căilor aeriene Hiperextensia capului Ridicarea mandibulei Deschiderea gurii - - manevra Safar Dacă se suspicionează leziune de coloană vertebrală : –Subluxaţia mandibulei - manevra Esmarch

20 Oct 2004 Curăţarea digitală a cavităţii bucale Se va efectua numai pentru îndepărtarea corpilor străini solizi, vizibili

21 Manevra hiperextensia capului şi subluxaţia anterioară a mandibulei

22 Verificarea respiraţiei Priviţi expansiunile toracelui Ascultaţi sunetul respiraţiei Simţiţi pe obraz aerul expirat Toate acestea nu trebuie să dureze mai mult de 10 secunde după care hotărâţi dacă pacientul respiră sau nu

23 Respiră victima? DA Dacă situaţia permite, aşezaţi victima într-o poziţie laterală de siguranţă Sunaţi după ajutor Reevaluaţi periodic starea pacientului

24 Oct 2004 Poziţia laterală de siguranţă Faza I

25 Oct 2004 Poziţia laterală de siguranţă Faza II

26 Oct 2004 Poziţia laterală de siguranţă Faza III

27 Oct 2004 Poziţia laterală de siguranţă Faza IV

28 POZIŢIA DE SIGURANŢĂ Este aplicată persoanelor care sunt inconştiente, respiră spontan, prezintă activitate mecanică cardiacă ( puls central) şi nu prezintă leziuni traumatice ale coloanei vertebrale. Victima nu trebuie să ramînă în aceeaşi pozitie de siguranţă mai mult de 30 de minute, apoi se întoarce victima pe partea cealaltă

29 Respiraţia normală absentă Apel la 903 (112) Trimiteţi pe cineva după ajutor, dacă sunteţi singur, mergeţi după dacă sunteţi singur, mergeţi după ajutor, dar reveniţi după un minut ajutor, dar reveniţi după un minut şi începeţi efectuarea resuscitării şi începeţi efectuarea resuscitării

30 Respiraţia normală absentă ? Păstrând căile respiratorii deschise, apreciaţi prezenţa respiraţiei privind, ascultând şi simţind: priviţi dacă este prezentă excursia cutiei toracice ascultaţi aproape de cavitatea bucală prezenţa suflurilor respiraţiei simţiţi mişcarea aerului (respiraţie) pe obraz priviţi, ascultaţi şi simţiţi, până la 10 secunde înainte de a hotărî, este prezentă respiraţie sau nu

31 Respiraţia artificială gură la gură Pensaţi nasul victimei Ţineţi-i bărbia ridicată Inspiraţi adânc Încercaţi să aplicaţi cât mai etanş buzele pe cele ale victimei

32 Respiraţia artificială Expiraţi continuu (1 sec) în gura victimei Verificaţi dacă i se ridică pieptul Păstraţi-i bărbia ridicată Verificaţi mişcările toracelui

33 Oct 2004 Verificarea revenirii toracelui

34 Ventilaţia gură-la-nas Dacă ventilaţia gură-la-gură este dificilă Dacă gura este serios lezată Victima este salvată de la înec Resuscitarea este facută de un copil Motive estetice

35 VENTILAREA Cum? Gură-la-gură Gură-la-nas

36 Resuscitare numai prin compresiuni toracice Când salvatorul nu doreşte sau este în imposibilitate de a administra ventilaţii gură- la-gură Compresiile vor fi aplicate fără întrerupere cu o frecvenţă de 100/minut Resuscitarea de bază va fi întreruptă pentru reevaluarea victimei numai dacă aceasta va prezenta respiraţii normale

37 Oct 2004 Apăsaţi pe stern: Astfel încât acesta să coboare 4-5 cm Ritm: 100 /minut

38 Pipele orofaringiene

39 Inserţia corectă Inserţia incorectă

40 Pipa nasofaringiană

41 Apăsarea asupra cartilajului cricoid - manevra Sellick Preîntâmpină distensia gastrică Permite de a vizualiza coardele vocale în timpul intubării - Degetele arătător se aplică pe partea anterioară a gâtului şi se apasă, pentru a induce ocluzia esofagului

42 Задний Передний Posterior Anterior Traheea Cartilajul tiroid Cartilajul cricoid

43

44 Balonul AMBU

45 OBSTRUCŢIA CĂILOR RESPIRATORII SUPERIOARE Obstrucţia uşoară a căilor respiratorii: – Victima se sufocă, poate vorbi, tuse seacă sau lătrătoare, crize de apnee - cianoză, tiraj Obstrucţia severă a căilor respiratorii: – Victima nu poate vorbi, apnee, respiraţie neregulată, cianoză, epuizare, inconştientă, convulsii, transpiraţii difuze – stop respirator

46 ETIOLOGIA OBSTRUCŢIEI CĂILOR RESPIRATORII Corpi străini Cădere posterioară a limbii Epiglotita Laringitele virale sau bacteriene Arsuri ale căilor respiratorii superioare Edem alergic Abces retrofaringian Hemangiom subglotic Tumori, traumatisme...

47 Semnul de Bază în Obstrucţia cu Corpi Străini

48 Obstrucţia Totală a Căilor Respiratorii; semnul de bază -Sufocarea Întreabă Te-ai înecat cu ceva? Întreabă Te-ai înecat cu ceva?

49 Oct 2004 Obstrucţia căilor aeriene superioare 5 lovituri interscapulare Se va verifica obţinerea dezobstrucţiei după fiecare lovitură Dacă nu s-a obţinut dezobstrucţia prin lovituri interscapulare vor fi efectuate 5 compresiuni abdominale

50 Manevra Hemlich Poziţia salvatorului în spatele pacientului. Poziţia salvatorului în spatele pacientului.

51 Aplică pumnul între ombilic şi arcul costal, degetul mare să fie spre abdomen.

52 Manevra Heimlich

53 Poziţia mînilor pentru compresiunea abdominală Poziţia mînilor pentru compresiunea abdominală

54 OBSTRUCŢIA CĂILOR RESPIRATORII PRIN CORPI STRĂINI LA MATURI Manevra Heimlich la femeia gravidă Victima este în conştienţă 5 compresiuni toracice

55 Persoana ce se sufocă devine inconştientă

56 MANEVRA HEIMLICH LA PERSOANE INCONSTIENTE

57

58 PACIENT INCONŞTIENT Capul - hiperextensie Mandibula - ridicată Compresii abdominale Curăţim cu degetul

59 Semnele de eficacitate Corpul străin poate fi deblocat în mod progresiv în decursul a mai multor tentative. Eficacitatea acestor manevre poate fi evaluată în funcţie de expulzarea corpului străin, Apariţia accesului de tuse, Reluarea respiraţiei.