Mihai Eminescu ( – ). Cel mai mare poet român din secolul al XIX-lea i unul dintre cei mai reprezentativi scriitori romantici. - презентация

1

2 Mihai Eminescu ( – ). Cel mai mare poet român din secolul al XIX-lea i unul dintre cei mai reprezentativi scriitori romantici ai lumii s-a născut la Botoani, în familia lui Gheorghe i a Ralucăi Eminovici. Primele cunotine de carte le însuete, împreună cu fraii săi, de la mama, care i-a fost i prima învăătoare. Studiile: în 1858 – 1860 învaă în clasa a III-a i a IV-a la National Hauptschule din Cernăui, apoi ( ) urmează cursurile gimnaziului din acest ora. Devine cel mai apreciat elev la istorie, literatură i cel mai apropiat discipol al cunoscutului profesor i filolog Aron Pumnul. În 1869 – 1872 studiază la Facultatea de Filozofie a Universităii din Viena, iar în1872–1874 la Universitatea din Berlin, unde urma să-i ia doctoratul în filozofie. Din motive familiale, părăsete studiile i se întoarce în ară.

3 ACTIVITATEA: întemeiază cercul literar Orientul, culege i valorifică poezie populară din zona Moldovei; membru al societăii studeneti România jună, 1874 – director al Bibliotecii centrale din Iai; 1875 – revizor colar în districtele Iai i Vaslui, cînd îl descoperă i se împrietenete cu Ion Creangă; 1876 – corector i redactor la ziarul Curierul de Iai; 1877 – redactor la ziarul Timpul, Bucureti, în paginile căreia îi publică majoritatea articolelor sale de publicistică, devenind cel mai bun i incomod ziarist al timpului, întemeind jurnalistica modernă românească. CREAIA. Debutul: poezia dedicată fostului său profesor: La mormîntul lui Arune Pumnul, publicată în 1865 într-o culegere, iar în 1866 în revista Familia din Oradea, apare poezia De-a avea, urmată apoi de O călărire în zori, Din străinătate, Sperana, Misterele nopii. Redactorul revistei îl prezintă drept un poet matur i promiător, schimbîndu-i ( în calitate de pseudonim, după moda timpului) finalul numelui, pe care poetul (i întreaga familie) l-a acceptat i a semnat în continuare nu numai opera, ci i toate actele.

4 Cele mai reprezentative opere. Poezie: Dorina, Lacul, Floare-albastră, Revedere, La steaua, Pe lîngă plopii fără so, i dacă..., Din valurile vremii, Melancolie, Sonete; poemele: Rugăciunea unui Dac, Memento mori, Demonism, Împărat i proletar, Luceafărul, Scrisori (I – V). Proză: nuvele – La aniversară, Cezara, Sărmanul Dionis etc.; romanul Geniu pustiu. Dramaturgie: a conceput un impresionant proiect din douăzeci de piese care să reflecte momente importante din istoria neamului i a umanităii. A reuit să realizeze, parial, doar cîteva: Decebal, Bogdan voievod, Mira, etc.

5 Basmul cult Făt Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu

6 A fost odată un împărat bătrân i trist, care avea o împărăteasă tânără. Nu aveau copii i, când împăratul era la război, împărăteasa s-a rugat mult la icoana Maicii Domnului să o ajute. Icoanei i s-a scurs o lacrimă, împărăteasa a sorbit-o i a rămas grea. Tare mult s-a bucurat împăratul când împărăteasa a născut un băiat, pe care l-au botezat Fat Frumos din lacrima. Fat Frumos din lacrima crescu într-o lună cât alii într-un an. Când se făcu mare îi luă buzduganul i plecă să lupte cu împăratul cu care se dumănea tatăl său. Merse el ce merse i ajunse la un palat de marmură albă, pe o insulă de smarald. Aici îl găsi pe cel pe care îl căuta, dar împăratul nu voi să se lupte cu el, ci îl chemă să se lege frai de cruce. Împăratul îi povesti apoi lui Fat Frumos din lacrima că îl necăjete rău Mama- Padurilor. Ca să nu distrugă tot, sate, târguri, se învoise să-i dea la răstimpuri dintre copiii oamenilor, un copil din zece. Chiar în ziua aceea trebuia să vină să-i ia birul.

7 Când sosi Mama-Padurilor, Făt-Frumos din lacrimă o prinse, o trânti într-o piuă mare de piatră pe care o acoperi cu o stâncă, iar pe aceasta o legă de piuă cu apte lanuri de fier. Mama-Padurilor fugi acasă la ea, cu piuă cu tot. Fat Frumos din lacrima îi luă urma. Acasă la Mama-Padurilor, o găsi pe fata ei, pentru care simi iubire, chiar dacă era fata cui era. Fata îi spuse că, dacă se va duce să o vadă pe mamă-sa, de furie aceasta îi va rupe lanurile i va scăpa. Va sări să lupte cu el. Când vor obosi, îi va spune să se oprească să bea apă, dar ea va bea din butea cu putere, iar el din cea cu apa. Aa că să schimbe între ele cele două bui, ca să o învingă. Aa se i întâmplă. Cum bău din butea cu putere, Fat Frumos din lacrima o izbi cu puteri îndoite pe babă cu buzduganul i o ucise. O luă apoi pe fată i plecară la curtea fratelui său de cruce. Acesta îi mulumi, dar îl rugă să i-o aducă pe iubita lui, pe care încercase să o răpească, dar nu izbutise. Iubita lui era fata Genarului, un om sălbatic i puternic care trăia în depărtări. Fat Frumos din lacrima nu prea se îndura să se despartă de iubita lui, Ileana, dar puse frăia de cruce mai presus decât a sa iubire i plecă. Ileana îi spuse că va plânge până când el se va întoarce. Trecând de codrii pustii i de irul munilor, Făt-Frumos ajunse la apele mării, deasupra cărora, pe o stâncă, era palatul Genarului. Vorbi cu fata Genarului, care abia atepta să ajungă la iubitul ei, împăratul, fratele de cruce al lui Fat Frumos din lacrima. O sui pe cal i fugiră, numai că în palat stătea de veghe un motan năzdrăvan, cu apte capete. Motanul mieună i îl auzi calul Genarului, cal năzdrăvan i el, cu două inimi. Calul îi spuse Genarului că i s-a furat fata i îl duse în goană după Fat Frumos din lacrima. Genarul îi luă fata înapoi, dar îl iertă de această dată pe voinic, că prea era frumos. Făt-Frumos nu se lăsă. Se întoarse i fură iar fata, dar de data asta Genarul, când îl ajunse, îl aruncă tocmai în nori, unde fu ars de fulgere. Căzu pe pământ, într-un pustiu, ca o cenuă, iar aceasta se transformă într-un izvor cu apă rece, înconjurat de arbori umbroi. Trecură pe lângă izvor Dumnezeu i Sfântul Petru i se răcoriră aa de bine, că Sfântul Petru îl rugă pe Dumnezeu să facă acest izvor să fie iar ce a fost înainte. i izvorul i copacii dispărură, iar Fat Frumos din lacrima se trezi din nou la viaă.

8 Voinicul se întoarse iar la palatul Genarului, dar de data aceasta fata îi spuse că trebuie să capete un cal mai puternic decât calul Genarului. Îl trase pe tată-său de limbă i Făt-Frumos află ce are de făcut. Porni flăcăul la drum i în cale se întâmplă să îi ajute pe împăratul ânarilor i pe împăratul racilor. Acetia promiseră să îl ajute i ei dacă va avea nevoie. Ajunse la baba care avea caii cu pricina i se tocmi să o slujească un an. Anul era de trei zile, iar slujba era să ducă iepele babei la păscut noaptea. Dacă izbutea să le aducă acasă de fiecare dată, după cele trei zile primea un cal pe care i-l alegea el. Dacă nu reuea, baba îi tăia capul. În prima noapte, după ce mâncă, Fat Frumos din lacrima plecă cu iepele la păscut. La mijlocul nopii fu doborât de somn i, când se trezi dimineaă, iepele erau scoase din fundul pădurii de un roi mare de ânari, condui de împăratul lor. În dimineaa următoare îl ajută la fel împăratul racilor, căci iepele se ascunseseră în apele mării. În ziua aceea roaba babei îi spuse lui Făt-Frumos să nu mai mănânce bucatele făcute de babă, că acelea îl adorm. Îi spuse ce cal să aleagă, i să o ia i pe ea, că îi va fi de ajutor. În dimineaa plecării, baba scoase inimile din apte cai frumoi i lucioi i le puse într-un cal slab i jigărit. Voinicul îl alese chiar pe acesta i degeaba stărui baba să ia unul dintre cei frumoi că el nu îl voi decât pe cel slab. Încălecă pe cal i porni la drum.

9 În pădure îl atepta roaba, care luase cu ea o cute (o piatră pentru ascuit), o perie i o năframă (o basma). Se sui pe cal, la spatele lui Fat Frumos din lacrimă i porniră la goană. După un timp, simind că o arde în spate, fata se uită înapoi. Era baba. Fata aruncă peria în urmă i se făcu un codru des, plin de sălbăticiuni. După o vreme, iar o arse în spate, aruncă cutea i se făcu o stâncă uriaă. Baba roase stânca i trecu. Când se apropie iar de ei fata aruncă năframa i se făcu un lac. Baba înotă până la mijloc, apoi se înecă. Noaptea îi prinse în pustiu. Dimineaă, fata nu mai era, se întorsese în lumea umbrelor, de unde o adusese baba, cu vrăjile ei. Fat Frumos din lacrima o fură iar pe fata Genarului, numai că, de data asta, Genarul nu mai putu să îi ajungă. Cei doi ajunseră la palatul împăratului. Ileana plânsese de iubire i de dor până îi pierduse vederea. Lacrimile le adunase într-o scaldă (baie, bazin), iar de jur împrejur crescuseră nite flori palide, florile durerii. Când auzi că i-a sosit iubitul, Ileana stropi florile cu lacrimi din scaldă i acestea căpătară culoarea albă i strălucitoare a mărgăritarului (perlei). De atunci au apărut lăcrămioarele sau mărgăritărelele. Ileana îi făcu lui Fat Frumos din lacrimă un pat de flori. El se spălă pe faă cu lacrimi din scaldă i se culcă pe pat. Ileana se culcă lângă el i visă că Maica Domnului îi aezase pe frunte două stele. A doua zi, când se trezi, vedea din nou. A treia zi se însură împăratul cu fata Genarului, iar a patra zi, Fat Frumos din lacrima cu Ileana lui.

10

11

12

13 Concluzie Fat-Frumos din lacrima prezinta insa si unele deosebiri care ii confera caracterul de basm cult: a) Formula introductiva In vremea veche, pe cand oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decat in germenii viitorului pastreaza timpul indefinit al lui A fost odata…, dar ii lipseste nota de unicitate (ca niciodata) si proiectia in fabulos a basmului (pe cand se potcoveau purecii…). In schimb, autorul ii imprima o tenta filozofica, oamenii fiind priviti ca potentia (posibilitate), in termenii lui Aristotel. b) Daca in basmul popular portretele lipsesc, de data aceasta fiecare presonaj este bogat zugravit cu ajutorul unor figuri de stil tipic eminesciene: inparatul era intunecat si ganditor ca miazanoaptea, imparateasa are fata alba ca o marmura vie, Mama Padurilor este o aparitie inspaimantatoare, in stil romantic: Ochii ei – doua nopti turburi, gura ei – un hau cascat, dintii ei – siruri de pietre de mori. c) Eminesciene sunt si pasajele descriptive in care luna, lacul, noaptea, bogatia coloristica si multimea florala amintesc de lirica marelui poet. d) Epitetele (marmora… lucie si alba, cerul cernit), comparatiile originale (fata… dulce ca visele marii), hiperbolele care tind spre colosal, toate sunt ale Poetului etern. e) Fat-Frumos din acest basm porneste in lume horind si doinind din fluier, fapt care ii confera atributele lui Orfeu (personaj mitologic des intalnit in opera eminesciana). După părerea mea Fat-Frumos din lacrima de Mihai Eminescu, este un basm cult, intrucat autorul imbogateste schema narativa folclorica si o completeaza cu elemente specifice creatiei sale.

14 Bibliografie lacrima-de-mihai-eminescu.html lacrima-de-mihai-eminescu.html LIMBA I LITERATURA ROMÂNĂ Manual pentru elevii claselor a X-a din colile cu instruire în limba rusă literara php literara php